Toți părinții trebuie să știe asta: Ce se întâmplă cu creierul unui adolescent – explicația unei mame!

Recent, pe Quora, un site popular de întrebări, a apărut un mesaj anonim:

„Cum să-i explic minunatului meu fiu de 11 ani (așa ca să nu-l jignesc) că nu vreau să comunic cu el după ce a început să fie nepoliticos cu mine tot timpul?” 

Printre numeroasele răspunsuri, cel mai bun s-a dovedit a fi cel lăsat de o scriitoare australiană, pe nume Jo Eberhardt: 

Fiul meu are 11 ani și jumătate. Recent, am avut o conversație deloc simplă.

Aflându-mă la volanul mașinii, am răsuflat adânc și am spus:

-Ți-am povestit multe despre cum se schimbă corpul tău în perioada pubertății, dar am uitat complet să-ți spun ce se întâmplă cu creierul tău. În pubertate, creierul se dezvoltă și se schimbă mai mult decât la oricare altă vârstă, cu excepția copilăriei timpurii. Iartă-mă, că am uitat să te avertizez.

El a dat din cap și m-a întrebat:

-De ce mi se schimbă creierul?

-Aici și începe cea mai captivantă parte! Știi că atunci când erai mic, creierul tău s-a dezvoltat atât de repede încât până la vârsta de cinci sau șase ani era deja comparabil cu cel al unui adult?

-Nu, – a răspuns el uimit.

-Așa a fost! Dar, deși creierul tău era foarte puternic, toate instrucțiunile erau concepute pentru creierul unui copil. Prin urmare, toate informațiile despre modul de a construi un creier adult erau… să zicem, cam vagi. Creierul tău încerca cât putea de bine, dar nu știa încă ce fel de persoană vei fi și de ce fel de creier vei avea nevoie.

Am făcut o pauză pentru ca el să îmi poată da întrebări, dar el doar mă privea curios. Am continuat:

-Acum să trecem la pubertate. Este o perioadă foarte interesantă, când nu numai corpul tău devine adult, dar și creierul tău se reconstruiește complet din cel copilăresc până la unul adult.

-Probabil, nu este deloc ușor.

-O, da, – am spus eu. – De aceea și regret că nu te-am avertizat. Înțelegi, este nevoie de multă putere pentru această reconstrucție a creierului. Acesta este unul dintre motivele pentru care ai început să obosești mai repede, iar drept rezultat, ai devenit mai iritabil și mai nerăbdător. Cred că îți vine foarte greu.

-Da, a recunoscut el. – Uneori mă enervez și singur nu înțeleg de ce.

-Chestia e că amigdala este prima care crește în creier. Aceasta este partea responsabilă de emoții și de instinctul de autoconservare. Și în același timp, experimentezi toate emoțiile puternice și reacția fricii – desigur, acest lucru nu e ușor!

El a dat din cap și a spus cu o față serioasă:

-Uneori, nu înțeleg de ce spun anumite lucruri. Pur și simplu îmi scapă, iar după asta îmi este rușine.

-Știu, dragul meu. Dar știi de ce se întâmplă așa?

El a fluturat iarăși din cap.

-Uite, cortexul frontal este ultimul care se reconstruiește, aceasta este partea din față a creierului. Ea este cea care ia decizii și calculează consecințele. Adică, amigdala te bombardează cu emoții puternice, dar cortexul tău frontal este încă copilăresc și nu înțelege consecințele. Se primește cam aiurea.

-Deci, nu este vina mea?

-Nu, este vina pubertății că creierul tău funcționează așa acum. Dar sarcina ta este să realizezi acest lucru și să-ți schimbi comportamentul. Nu este ușor, dar destul de posibil. Emoțiile sunt emoții, noi nu le alegem, dar acțiunile ne sunt supuse. Prin urmare, tu însuți alegi cum să procedezi cu emoțiile tale. Și dacă greșești, poți oricând să-ți ceri iertare și să te corectezi.

Aici am făcut o pauză dramatică.

-Anume așa vei reuși să demonstrezi, că devii adult.