Povețele Regelui Solomon: 7 dintre cele mai bune citate ale marelui înțelept!

Personalitatea regelui Solomon este învăluită de secrete și mituri. Până în prezent, istoricii nu au reușit să stabilească exact dacă Solomon a existat cu adevărat. Cu toate acestea, povețele sale oferă oamenilor înțelepciune pentru a trăi, mulți se conduc după pildele sale până în zilele noastre.

Există unii oameni de știință care susțin că regele Solomon a existat doar în paginile Bibliei, dar există și dovezi că aceasta a fost o personalitate istorică reală. În cultura diferitor națiuni există numeroase referințe la Solomon: fragmente din viața lui au fost descrise în cărți, au fost găsite pânze cu imaginea lui, precum și vitralii în biserici.

Solomon s-a născut în anul 1011 î. H. în Iersualim. A fost fiul mai mic al regelui David și, în general, nu ar fi trebuit să urce pe tron, dacă cel mai mare era în viață. Tatăl său a văzut un potențial mai mare în Solomon și de aceea l-a proclamat moștenitor al tronului. Fiul cel mai mare a încercat să pornească un război, dar curtenii și armata nu l-au susținut.

Solomon a fost cel care, cerând de la Dumnezeu înțelepciune pentru a conduce poporul evreu, deosebind binele de rău, primește „o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el și cum nu va avea după.

El a avut 700 de soții și 300 de țiitoare și un singur copil. Soția cea mai iubită a regelui era o străină și l-a convins să construiască un altar păgân. Aceasta a fost împotriva credinței sale și Solomon știa că Dumnezeu îl va pedepsi pentru asta. Și așa s-a întâmplat.

Regele a murit de o inimă frântă, privind cum se construia acel altar. După sfârșitul său, lucrurile au început să meargă prost în împărăție și au început revoltele. Poporul evreu nu a mai reușit să atingă acel nivel de viață pe care l-au avut sub conducerea regelui Solomon.

Iată 7 dintre cele mai înțelepte povețe ale regelui Solomon:

1.Uneori, și atunci când râzi te doare inima, iar sfârșitul bucuriei poate deveni tristețea. 

2.Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare; iar calea celor fără de lege e ca întunericul și ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica. 

3.Cine vorbește mult, nu poate să nu păcătuiască. Căci cine-și păzește gura, își păzește sufletul. 

4.O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.

5.Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă. 

6.Ceea ce dă farmec unui om este bunătatea lui. 

7.Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.