– …Deja m-am obișnuit că orice i-aș dărui mamei, se termină cu un mare scandal! – povestește o femeie de 40 de ani, pe nume Loredana. – Ea niciodată nu are nevoie de nimic, de fiecare dată face isterii. De ce ai cumpărat? De ce ai cheltuit banii în zadar, eu n-o să accept acest cadou, nu am nevoie de el, ia-ți-l ție… M-am săturat deja, sincer. La nimeni din prietenii mei părinții nu reacționează în așa hal! Dacă copiii îi ajută, părinții sunt recunoscători pentru cadouri, le acceptă, se folosesc. Desigur, o pot face un pic pe mofturoșii, mai în glumă, pot să cocheteze de formă, gen – „ah, nu trebuia să te cheltui…” Dar în cazul meu e un adevărat coșmar! Ce mi-a făcut după ce i-am dăruit un voucher la un sanatoriu… deja întrece orice limită!
– Să înțeleg că i-ai dăruit un bilet de călătorie?
– Da, la ziua ei de naștere. Mama prietenei mele a mers anul trecut la acest sanatoriu și s-a întors foarte fericită. Au ajutat-o foarte mult acolo… Am vrut încă primavara să o trimit pe mama mea acolo, dar a fost carantină! Așa că am decis să-i dăruiesc un voucher în luna august august, de ziua ei. Reacția ei a fost foarte și foarte stranie. Strigăte, cred că, au fost până la cer – chipurile, „de ce, n-am nevoie, eu nu merg nicăieri, ia-ți biletele înapoi, dă-mi pace”. Am înțeles atunci că nu va fi ușor, dar n-am cedat și am insistat. I-am zis – „vei merge și gata, nu mai discutăm la acest subiect”!
– Oho! Destul de dur ai procedat cu ea…
– Pentru că altfel cu ea nu se poate! Ea mereu n-are nevoie de nimic, mereu e aceiași poveste! pune piciorul în prag și gata. I-am spus că voucherul a costat nu ieftin, apropo, așa și este. Cam scumpușor a ieșit. Să-l returnez nu pot, i-am zis – aici, ce-i drept, am mințit un pic, ca ca să se liniștească. Așa că, îi zic, „fă-ți bagajele, pregătește-te și când va veni ziua de plecare, o să te conduc cu mașina, te cazez, îți voi arăta totul pe loc. Te programez la proceduri, o să mergi și o să te tratezi, punct!…” Și ce crezi – n-a mai mers nicăieri. Pur și simplu, a rămas acasă. Am venit după ea în ziua programată și când colo, ea – „nu și gata!” Bagajele nu-s pregătite, nimic nu-i gata! Îmi bagă plicul cu bilet în geantă și-mi zice să mi-l iau mie și să mă duc eu, dacă vreau! Îți închipui?
– Mdaaa… Mama la tine e cu caracter. Îmi închipui această scenă… Și tu ce-ai făcut?
– Deja numai am puteri să lupt cu ea, sincer. Nu cât poți să scuipi în suflet? „Ia-ți-l ție”… Iată cum ea își închipuie chestia asta? Eu, dacă ceva, lucrez, concediu nimeni n-o să mi dea acum, pentru că deja l-am folosit pentru anul acesta. Trebuie de mers acum. Și așa cu chiu cu vai mi-am luat o zi din cont propriu, ca s-o pot duce pe ea de la poartă până la poartă, ca pe o prințesă. Și ea aici îmi face astfel de scene! Deja n-am mai rezistat, până aici mi-a fost răbdarea… Îi zic, „te întreb ultima dată: tu precis nu vrei să mergi?” Ea zice că nu! „Nu vrei, nu trebuie”. Am luat plicul și l-am rupt în bucățele, las’ să se piardă banii ceia aiurea! M-am întors și am ieșit din apartament!…
Dacă trecem cu vederea acest incident cu cadoul, mama Loredanei este chiar minunată. La vremea ei, aceasta ajutat-o foarte mult pe fiica sa cu îngrijirea copilului. Când Loredana a divorțat, fiica ei nu avea nici doi ani împliniți. S-a mutat cu tot cu copil mic să trăiască la mama. Grație doamnei Ionela, care a avut grijă de nepoțică, Loredana a reușit să treacă peste divorțul dureros și să revină repede pe picioare, să meargă prin instanțe, să partajeze cu fostul ei soț averea comună, să agonisească bani și să cumpere pentru ea și fiica ei un apartament.
Acum fiica Loredanei are deja 15 ani, vremurile grele demult au rămas în urmă. De ajutorul doamnei Ionela nici fiica ei și nici nepoțica deja nu mai au nevoie, din contra – vor pe ea s-o ajute.
Singura problemă e că mama nu știe cum să accepte cadouri de la cei dragi: „orice cadou n-ar fi, scandalu-i garantat”, vorba Loredanei.
– Am procurat mașină de spălat, am conectat-o cu isterie – și ce crezi, așa și nu se folosește de ea! – răsuflă din greu Loredana. – Pune pe ea un lighean și spală în el! în timpurile noastre asta este un adevărat coșmar. Și iată, ce pot să fac eu acum? Să vin la ea să-i spăl lenjeria, eu așa posibilitate nu am, din păcate.
– Angajează o menajeră…
– Nici măcar n-o va lăsa să intre în casă, i-am propus deja și această variantă!… Despre încălțăminte, îmbrăcăminte și mărunțișuri diferite nici nu mai vorbesc – toate dulapurile sunt împlute de mine, totul stă nepurtat și neîncălțat. „N-am nevoie de nimic”. Poartă haine vechi!… Cu reparația deja i-am ros urechiile – îi zic, „hai, mamă, cât am posibilitate, să facem reparație capitală în apartament, să cumpărăm mobilă nouă, comodă”. Refuză categoric. Cred că, totuși, trebuie să insist mai tare, că nu s-a făcut reparație în apartamentul cela încă de pe timpul lui Ceaușescu – totul a putrezit, s-a rupt, mai că nu-ți cade în cap. Când îmi închipui doar ce rezistență va trebui să înfrunt, îmi vine de pe acum să las mâinile în jos…
Cu toate acestea, din când în când, Loredana reușește să-i facă mamei sale bine „cu forța”, în ciuda rezistenței doamnei Ionela. Acum un an, și-a sărbătorit aniversarea într-un restaurant, de exemplu, a cumpărat un televizor, a înlocuit aragazul de bucătărie, pe care deja, pur și simplu, a devenit periculos să-l aprinzi. A instalat geamuri termopane. Cel puțin nu mai e nevoie iarna să fie izolate cu bandă. Mama chiar a apreciat acest gest – ce-i drept, abia peste câteva luni de bătăi de cap și reproșuri că fiica sa, chipurile, se ocupă de prostii și nu are ce face, că toate acestea deloc nu au fost necesare…
Foarte multe cadouri, însă, mama pur și simplu nu le folosește. Aceeași mașină de spălat, un telefon nou, un aspirator bun, multifuncțional, cu spălare, un multicooker – o grămadă de toate. Iată că și biletul la sanatoriu a avut aceeași soartă.
– Mie chiar îmi pare rău, habar n-ai cât de tare! – oftează Loredana. – Păcat și de bani! Nu mă cheamă Ion Țiriac. Da, îmi permit câte ceva, câștig suficient, dar, oricum, nu învârt banii cu lopata!
Loredana singură este de vină, trebuie să-și mai lase mama în pace, să-i dăruiască de aniversări un șampon și trei garoafe, să nu vină peste ea cu vouchere și alte cadouri scumpe?
Sau, totuși, mama ei se comportă puțin cam neadecvat?
Ce să faci în așa situații? A trecut cineva prin așa experiențe? Cum ați procedat?