Am citit aceasta povestire, si am ramas cu inima plina de dragoste fata de mama si fata de femei in general.
-Mama, de ce plangi? intreaba fiul pe mama sa.
-Pentru ca sunt femeie… a raspuns ea.
-Nu inteleg…
Mama… l-a imbratisat si i-a spus…
-Nu vei putea intelege dragul meu.
Mai tarziu… baietelul il intreaba pe tatal sau:
-De ce mama plange fara nici un motiv ?
-Toate femeile plang fara motiv … a fost tot ce tatal sau i-a putut raspunde.
Omuletul nostru curios… a crescut si a devenit barbat… dar inca nu primise raspuns la intrebarea sa.
Asa ca intr-o zi… l-a sunat pe Dumnezeu si l-a intrebat:
-Doamne… de ce femeile plang atat de usor ?
Dumnezeu i-a raspuns:
-Cand am facut femeia… a trebuit sa o fac speciala…
-I-am facut umerii destul de puternici incat sa poata sa care greutatea pamantului… dar… in acelasi timp… destul de delicati incat sa poata sa ofere alinare.
I-am oferit putere ca sa poata sa mearga mai departe atunci cand toti ceilalti renunta… si sa poata sa aiba grija de familia ei… in clipe grele de boala si disperare.
I-am oferit sensibilitate ca sa isi poata iubii copii in orice circumstanta, chiar si atunci cand copilul sau a ranit-o foarte rau.
I-am oferit forta ca sa isi ajute barbatul sa treaca prin esecuri… si am facut-o din coasta lui ca sa ii protejeze inima.
I-am oferit lacrimi… si sunt ale ei ca sa le foloseasca atunci cand are nevoie de ele.
Este singura ei slabiciune; Sunt lacrimi pentru omenire.