Femeia n-a fost lăsată să ia apă din fântână, așa că soțul s-a enervat și a dat satului o lecție colosală!

Femeia n-a fost lăsată să ia apă din fântână, așa că soțul s-a enervat și a dat satului o lecție colosală!

Cred ca noi toti, chiar daca nu stim in detalii, am auzit despre divizarea pe caste a societatii din india si ca este o astfel de casta care este neatinsa. Aceasta este cea mai inferioara casta, oamenii din aceasta casta nu pot sa iasa din situatia in care se afla, usile in fata acestor oameni pur si simplu sunt mereu inchise. Evident ca acum se spune ca india adopta egalitatea in drepturi si ca incetul cu incetul dispare clasificarea oamenilor pe caste, dar acest proces are nevoie de mult timp. Si chiar daca la nivel de stat se semneaza diferite acte in acest sens, milioane de oameni din casta neatinsilor continua sa supravietuiasca in conditii strasnice.

Unul din acesti oameni este Bapurao Taine, el traieste intr-un sat foarte sarac si lucreaza ziua intreaga pentru ca sa-si hraneasca familia cu minimumul necesar. Si daca minimul necesar era posibil de castigat, mai exista o problema. Apa potabila era practic de negasit. Ei mereu erau nevoiti sa ceara de la oamenii din castele superioare apa din fantainile lor. Ei erau foarte injositi si rabdau toate injuraturile la adresa lor. Deoarece oamenilor din castele superioare le era foarte neplacut sa se intersecteze cu cei din casta inferioara. Si iata ca intr-o zi sotia lui Bapurao s-a intors acasa cu mainile goale, nimeni nu a binevoit sa-I dea un ulcior cu apa, in el s-a trezit o ura fara de limite. El furios a luat lopata in mana si a iesit din casa, nu, el nu a plecat sa se revanseze, ci a plecat sa-si sape o fantana. Sotia a crezut ca el si-a iesit din minti ca urmare a stresului, sau ca ar fi o consecinta a deshidratarii totale a corpului sau. Ea a incercat sa-l opreasca, dar el nu a ascultat-o. Mai tarziu tot satul a aflat ca el vrea sa sape o groapa si toti faceau haz pe seama lui.

Bapurao cerea ajutor de la oamenii din jur, el zicea ca avea nevoie doar de 4-5 oameni pentru ca sa ajunga pana la apa, dar toti il priveau ca pe un om care si-a pierdut mintea. Si  nimeni nu a vrut sa isi piarda puterile pentru munca inutila. Intr-un cuvant el a ramas cu totul singur. Fata in fata cu el insusi si cu speranta ca undeva sub pamant curge apa. Cel mai impresionant este faptul ca el nici nu stia unde sa caute. Ce o sa fie daca locul unde el sapa e fara de viata? Ce o sa fie daca apa se gaseste la adancimea de sute de metri? Unde este garantia ca toate eforturile pe care le investeste nu sunt in zadar? Bapurao nu avea nimic, afara de credinta. El putea sa dea pasul inapoi, dar prea mult s-a miluit in fata altor oameni. Acum e momentul sa faca macar ceva. Si el a inceput sa sape. El sapa zilnic, 4 ore pana la munca si 4 ore dupa, toata ziua mintea lui se gandea doar la groapa pe care o sapa.

A trecut o saptamana, apoi inca una apoi a trecut si a treia saptamana, el lent dar sigur strapungea drumul sau catre apa. Nu asculta de nimeni din jur, pentru ca toti incercau sa-l opreasca si sa il lase fara de speranta, incercau sa-l convinga ca lupta lui nu are nici un sens, la care el raspundea: Daca voi va-ti deprins sa cersiti toata viata voastra apa de la altcineva, eu mai mult asa nu doresc sa fac, de azi eu singur imi voi face painea si apa. Asa a trecut o luna.

Nimeni nu credea in el si nici macar nimeni nu ii vizita locul unde el zi de zi venea sa sape groapa care era tot mai adanca si mai adanca. Dar deja cred ca era si prea tarziu sa poata macar cineva sau ceva sa-l opreasca pe acest om incapatanat, care si-a promis, ca daca va fi nevoie va sapa pamantul pana in capatul celalalt doar ca sa gaseasca apa. Dar defapt nici nu a fost nevoie de o sapatura mai adanca, in ziua 40-a la adancimea de 5 metri el a dat de apa. Fericirea lui nu avea limite. El din toate puterile alerga spre sat, ca sa le spuna vestea buna, el nu avea ciuda pe nimeni si era cu inima deschisa fata de fiecare. Pentru ca el intelegea ca fiecare dintre consateni erau jertva impartirii pe caste si ca nimeni nu a avut curajul sa iasa din limitele impuse. Dar cu aceasta fapta el multe a schimbat, si cuvintele lui spun ca el nu mai vrea niciodata sa se opreasca indiferent ce greutati nu vor aparea in calea lui. Care va fi urmatorul lui pas? Va arata doar timpul. Dar observam ca in casta neatinsilor se naste un Lider, care cat timp va fi viu, va lupta pentru egalitate. Acum in sat, inafara de apa a aparut credinta si speranta, cel mai important, credinta in puterile proprii si constientizarea ca fiecare este arhitectorul fericirii sale.