Dedicată fiicelor: Scrisoarea deosebit de emoționantă a unei mame despre bătrânețe!

Cea mai dragă și scumpă persoană pentru noi toți este mama. Și nu contează dacă ești o fetiță mică sau o femeie adultă, pentru mamele noastre rămânem mereu copii. Inima și dragostea ei nu au limite. Și, uneori, este foarte trist să vezi cum unii copii cresc și se îndepărtează de mamele lor.

Această scrisoare se dedică tuturor copiilor care uită uneori, că mamele lor nu mai sunt la fel de tinere ca înainte și vine timpul când ele au nevoie de mai multă atenție și răbdare.

„Cea mai dragă floare a mea! Scumpa mea fiică! Îți scriu această scrisoare și te rog să fii un pic mai înțelegătoare în această perioadă pe care o trăiesc acum. Da, nu mai sunt la fel de tânără și iute ca înainte. Îmi pare rău, îmbătrânesc, copila mea.

Atunci când tu și cu mine vom sta serile de vorbă, te rog să ai răbdare și să nu strigi la mine, dacă voi repeta același lucru de câteva ori. Te rog, să-ți amintești de copilăria ta. Adu-ți aminte, cum îți citeam același basm de atâtea ori de câte voiai sau îți povesteam aceleași povestioare, căci le iubeai atât de mult.

Dacă într-o bună zi vei observa că nu chiar mă pricep la calculator sau telefon, te rog să nu te superi pe mine și să ai răbdare. Încearcă să înțelegi cum mă simt în astfel de momente. Amintește-ți cum de mică te-am învățat lucruri elementare pentru noi adulții. Te-am învățat să te speli pe dinți, să ții furculița în mână sau să îți pieptăni părul. Am fost răbdătoare.

Când voi deveni foarte bătrână și slăbită, nu te supăra că nu voi reuși după tine. Nu fi nervoasă dacă voi păși încet, pentru că, tot așa te-am învățat odată să mergi. Făceai primii tăi pași, iar eu te așteptam și credeam în tine. Nu mă lăsa singură, așa cum nici eu nu te-am lăsat atunci când aveai nevoie de sprijinul meu. Vreau să-mi parcurg fără grabă calea vieții până la sfârșit…

Dacă uneori voi uita despre ce am vorbit, dacă voi pierde firul discuției, te rog nu te supăra, nu striga la mine, nu râde de mine. Mai bine amintește-ți cum erai mică și abia învățai să vorbești, te ascultam și înțelegeam tot ce voiai să-mi spui, chiar dacă încă nu știai toate cuvintele. Cel mai important pentru mine este să-mi fii alături.

Întotdeauna am apreciat și voi aprecia timpul petrecut alături de tine. Îmi amintesc toate zâmbetele și lacrimile tale, fiecare reușită și eșec. Te iubesc nespus de mult, mai mult decât viața.

Încearcă să mă înțelegi și să simți ceea prin ce trec acum. Hai să trăim bătrânețea mea în bucurie și înțelegere!”