Eu știu

Cel mai cumplit an din istoria omenirii: Iată descoperirea oamenilor de știință!

Timp de câteva mii de ani, omenirea a suferit în mod repetat din cauza catastrofelor naturale devastatoare, care au șters orașe întregi de pe fața Pământului și epidemii de coșmar, care au luat viețile a milioane de oameni. Dar care an poate fi pe bună dreptate numit cel mai teribil din cei 2500 de ani?

1931: Marea inundație din China

Seria de inundații care a avut loc în China în anul 1931 este considerată cel mai devastator cataclism natural despre care au existat vreodată date. Cele mai mari râuri, Fluviul Galben și Râul Yangtze, s-au revărsat peste maluri, nivelul apei în luna august a depășit norma cu 16 metri. Nanjingul a fost complet acoperit de apă, iar distrugerea barajului Marelui Canal a luat viața a peste 200.000 de oameni. În acel an, până la 4 milioane de oameni au murit înecați, din cauza foametei sau a bolilor.

1918: Gripa spaniolă

Renumita gripă spaniolă a devenit, probabil, cea mai masivă pandemie de gripă din istorie. Între 1918 și 1919, circa 29,5% din populația lumii a suferit de aceasta – aproximativ 550 de milioane de oameni au fost infectați. O cincime dintre ei și-a pierdut viața ca urmare.

1347: Moartea Negră în Europa

Probabil, acum nu mai există niciun om care să nu fi auzit de această epidemie groaznică de ciumă. A fost una dintre cele mai teribile pandemii din istoria lumii, care a fost cauzată de mai mulți factori. A izbucnit în China, după care s-a răspândit în Europa, prin intermediul șobolanilor. Drept urmare, pandemia s-a apropiat de sfârșit abia în 1353, luând viața unui număr de aproximativ 60 de milioane de oameni în întreaga lume.

1201: Cutremurul sirian

În iulie 1202, Egiptul și Siria s-au ciocnit cu un cutremur incredibil de puternic care a lăsat în urmă distrugeri fără precedent. Epicentrul său a fost localizat în sud-vestul Siriei, însă valurile seismice au ajuns în Mesopotamia, Sicilia și Egipt. În partea de est a Mediteranei, fiecare oraș a avut de suferit în urma acestui dezastru, puterea căruia este evaluată de experții moderni la 8 grade pe scara Richter. În total, 1 000 000 de oameni au murit în urma acestui cutremur puternic.

541: Ciuma lui Iustinian

Acestei boli mortale, istoricii i-au atribuit statutul de pandemie globală. Aceasta a cuprins toată Asia, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și, bineînțeles, Europa. De vină au fost ca de obicei șobolanii și puricii, care au ajuns din Egipt și țările Orientului în Constantinopol, prin intermediul corăbiilor care transportau cereale.

La momentul de apogeu al epidemiei, ciuma curma câte 10.000 de vieți pe zi. Focarele epidemiei au apărut periodic încă 200 de ani după atenuarea ei, deși nivelul toxicității ei scădea cu timpul.

536: cel mai teribil an din istoria omenirii

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că anume acest an a fost cel mai rău din întreaga istorie a omenirii cunoscute de noi. Istoricul și arheologul Michael McCormick, care conduce inițiativa Universității Harvard privind știința trecutului omenirii, este convins că „Acest an a marcat începutul uneia dintre cele mai dezastruoase perioade din istorie”. O ceață misterioasă s-a lăsat peste Europa, Orientul Mijlociu și o parte a Asiei. Timp de 18 luni, zi și noapte, lumea a fost cuprinsă de un întuneric de nepătruns.

În acel moment, temperatura a scăzut până la 1,5 grade Celsius, crescând ocazional până la 2,5 grade – a început cel mai rece deceniu din ultimii 2500 de ani. Acesta a fost începutul schimbărilor climatice globale, care a favorizat toate cataclismele și epidemiile secolelor următoare.

Oamenii de știință au descoperit că de vină au fost o serie de erupții vulcanice catastrofice, iar dovezile acestora se găsesc în gheața din Antarctica. Analiza unui nucleu din ghețarul Colle Gnifetti aduce dovezi incontestabile. Nucleele de gheață sunt resurse arheologice incredibil de prețioase, pentru că straturile se depun gradual, astfel, poate fi studiat fiecare an din istorie.

În anul 536, zăpada s-a amestecat cu cenușa vulcanică și praf, ceea ce indică o erupție masivă. După cum s-a dovedit, erupțiile vulcanice au eliberat sulf, bismut și alte substanțe active din punct de vedere chimic în atmosferă. Această combinație a format un strat dens similar cu aerosolul, care reflectă lumina soarelui înapoi în spațiu și, ca urmare, răcește semnificativ planeta.

Oamenii de știință au stabilit că aproape fiecare vară rece din ultimii 2500 de ani este asociată cu emisiile vulcanice.