După caracteristicile aristocratice, cel mai frumos popor din lume este considerat poporul georgian!
<<Fiecare călător european, care a vizitat vreodată Georgia recunoaște, cât de frumoase și atrăgătoare sunt femeile de aici. Turcii, arabii, perșii, toți împărtășesc această părere, deoarece și-ar dori din inimă să își înnobileze poporul cu sânge georgian, ceea ce le-a reușit perșilor.>>
(Immanuel Kant – filosof german, fondatorul filosofiei clasice germane)
<<În descrierea perșilor, călătorul bătrân Chardin spune: Sângele lor s-a înnobilat în urma căsătoriilor cu georgienii și cerchezii, datorită acestor două națiuni, care le depășesc pe toate celelalte în frumusețe. În Persia, rar poți întâlni un om de onoare, al cărui mamă nu ar fi georgiană sau cercheză.>>
(Charles Darwin – naturalist și călător englez)
<<Cel mai frumos popor din lume, după caracteristicile aristocratice și forma bine proporționată a corpului, este considerat poporul gerogian.>>
(Omul de știință german Ritzel „Cnobis Furceli” Nr. 1020)
Renumitul Chardin în anul 1671 scrie:
<<Tribul Kartvelian este cel mai frumos din tot Westul, și chiar aș spune din întreaga lume. Aici nu am reușit să întâlnesc nici un bărbat urât și nici o femeie urâtă. Ei toți sunt frumoși. O mare parte din femeile georgiene sunt înzestrate cu atâta farmec, pe care nicăieri nu îl vei mai putea găsi. E dificil de redat frumusețea feței și grația figurei unei georgiene: ele sunt arătoase, gingașe, au o talie subțire. Femeile plinuțe sunt foarte rar întâlnite aici.>>
Memoire sur l’ethnographie de la Perse, (Paris, 1866):
<<Națiunea georgiană, încă de pe timpuri străvechi, se distingea datorită grației sale. Perșii și turcii ar trebui să fie recunoscători sângelui pur al georgienilor și cerchezilor, pentru că datorită acestui sânge ei și-au îmbunătățit tipajul, dur de la natură.>>
Francois Emile Michel
<<Deși sunt un popor luptător, georgienii știu să prețuiască plăcerile vieții. Bucătăria și dansurile sunt cele mai puternice valori naționale ale lor. În numeroasele grădini și terase din împrejurimile Tiflisului deseori poți vedea grămăjoare de tineri, care dansează cu pasiune și ritm cadențat… >>
<<La înfățișare, georgienii aparțin unora din cele mai frumoase popoare de pe globul pământesc; ei sunt înalți și puternici, au un ten gingaș și curat al feței, păr frumos și ochii mari. Georgienii sunt buni la inimă, afectuoși și extrem de ospitalieri. Minunată este și pasiunea lor pentru dans și muzică… >> (din „Geografia Imperiului Rus” 1892)
Blumenbach considera ideal omul, care avea origini georgiane, și presupunea că acesta este prototipul omului alb. El scria:<<Tipul caucazian – anume acest tip montan al Caucazului am ales să-l studiez, pentru că de acolo pornește cea mai frumoasă rasă de oameni, în frunte cu georgienii>>.
Așezările cerchezo-georgiene din Iran
Așezările cerchezo-georgiene dar și cercheze aparte au fost înființate în sec. XVII în Persida, astăzi provincia Fars (Iran). Sir Thomas Gerbert trecea prin aceste regiuni în anul 1627: <<Noaptea următoare am petrecut-o în Asupas; aici și în jurul lui trăiesc aproximativ 40.000 de georgieni și cerchezi, care sunt creștini de religie; ei se închină Sfântului Gheorghe și îl consideră patronul episcopului Capadocian.
Ei se deosebesc de musulmani datorită ochilor gri, pe care Aristotel îi considera indiciul de bază al temperamentului, în comparație cu ochii de culoare neagră la majoritatea perșilor; dar și părului lung și deschis pe care îl strâng, ca la personajele din descrierile antice, cu panglici din mătase, aur sau argint. Și dacă cineva își schimbă credința pe Islam, lucru ce se întâmplă tot mai des astăzi, ei consideră disprețuitor acest fapt. Sărmanele suflete! Aflând că noi suntem creștini, ei s-au adunat în jurul nostru și multor dintre ei le-au dat lacrimile.>>
(Cit. de Oberling P. Georgians and Circassians in Iran, p. 140)
Georgienii sunt un popor luptător și neînfricat. Sunt războinici curajoși, puternici fizic și fermi în credință. Armata numeroasă a georgienilor inspiră frică sarazinilor. De multe ori au învins și au adus pierderi Persiei, Mediei și Asiriei, cu care au hotare.
Acești oameni se numesc georgieni, pentru că se închină și îl cinstesc pe Sfântul Gheorghe, pe care l-au ales ocrotitor și i-au pus chipul pe steagurile, pe care le duc în timpul luptei. Îl slăvesc pe Sfântul Gheorghe mai mult decât pe toți sfinții. Perșii îi numeau pe georgieni <<Gurdji>>, în traducere înseamnă lup, iar țara lor <<Gurdjistan>> – țara lupilor.
Cronicarul politicianul arab Al-Umari îi descria pe georgieni ca pe <<adepții religiei Crucii>>, adăugând că Sultanii Mameluci ai Egiptului se adresau în veștile trimise georgienilor în felul următor:<<Marelui Monarh, erou, curajos, just cu subalternii săi, succesorul conducătorilor greci, ocrotitorul pământului cavalerilor săi, ocrotitorul credinței și a lui Isus, liderului sfânt al eroilor creștini, celui mai bun prieten și prietenului conducătorilor și sultanilor>>. Georgienii își accentuau rolul de ocrotitori ai credinței, introducând pe monedele lor inscripția <<Sabia credinței>> sau<<Apărătorul lui Dumnezeu>>, în limba arabă și persană…>>
David Lang <<The Georgians. Ancient Peoples and Places.>>