Am 62 de ani, Revelionul nu mai este o sărbătoare pentru mine, nici casa nu am decorat-o!

Din ce în ce mai des îmi amintesc de bunica mea. Atunci când era de aceeași vârstă cum sunt eu acum, iar eu – pioneră, eram mereu uimită că nu-i plac sărbătorile. Nici cele de iarnă. „Bunico, cum așa? Nici bradul nu-l împodobești, doar e sărbătoare! Trebuie să te bucuri, mama te invită la noi să întâmpinăm împreună Anul Nou!” – îi spuneam eu.

La care bunica îmi răspundea că Revelionul nu mai este o sărbătoare pentru ea și că se va culca devreme. Ce motiv de bucurie mai e și ăsta și pentru ce să chletuiești banii pe aceste mese.

Am 62 de ani, trăiesc singură la sat. Despre femeile ca mine se spune „fată bătrână”. Pe cine am iubit, acela nu m-a luat de soție, iar să mă mărit așa, doar de dragul măritatului, nu am dorit. Nici copii nu am avut. Mi-a fost teamă de gura lumii…

Am niște vecine bune, suntem prietene și ele vin des să mă viziteze. Acum, toate încearcă să mă convingă să merg la ele să sărbătoresc Revelionul. Ele discută salatele și felurile de mâncare… Cum să pregătească ceva deosebit, dar fără cheltuieli prea mari.

De ce să te bucuri? Pentru ce sunt toate aceste decorațiuni, brăduți și cheltuieli când ai o pensie mizeră? Pentru ca după asta toată luna ianuarie să mănânci doar terci fără unt? Deja de mulți ani mă irită, când toți fac zarvă în jur și își doresc un An Nou fericit.

„La mulți ani! Un an nou fericit!”

Este un idiotism și lipsă de tact! Mai ales pentru persoanele în vârstă. Poate acesta este ultimul nostru revelion din viață… Ce fel de fericire? De ce în această seară toți se prefac că sunt fericiți, de parcă au câștigat deja milionul? Nici televizorul nu am de gând să-l conectez. La ce să mă uit? Cum toți se maimuțăresc și cu fiecare an arată tot mai tineri? Vor trece încă o sută de ani și ei tot așa vor țopăi pe scenă.

Sunt convinsă că mulți gândesc ca mine. Pur și simplu nu au curajul să o spună cu voce tare.

Recent am început să citesc rugăciuni, să aflu mai multe despre Dumnezeu, țin primul post din viața mea. Voi sărbători Crăciunul, dar în liniște. Senzația de sărbătoare trebuie să fie în suflet, ea nu depinde de chițibușurile din jur și nici de frazele țipate care mai de care.

Totul e scris din spusele unei pensionare, doamnei Nina, pe care am cunoscut-o în metrou. 

Care este starea ta de spirit înainte de sărbători? Ești și tu de părerea că toată această agitație înainte de Revelion este complet inutilă?