Celebrul scafandru italian Enzo Majorca și delfinul
„Celebrul scafandru italian Enzo Majorca urma se scufunde în marea caldă a Siracuzei și vorbea cu fiica sa Rossana care se afla pe barcă.
Gata să se scufunde a simțit că ceva i-a lovit ușor spatele. S-a întors și a văzut un delfin. Apoi și-a dat seama că el nu voia să se joace, ci să exprime ceva.
Animalul s-a scufundat și Enzo l-a urmat.
La aproximativ 12 metri adâncime prins într-o plasă abandonată se afla un alt delfin.
Mallorca i-a cerut rapid fiicei sale să ia cuțitele de scufundare și sa îl urmeze. În câteva minute, cei doi au reușit să elibereze delfinul care, la limita forțelor sale, a reușit să iasă, emițând un „strigăt aproape uman” (așa cum a descris Mallorca).
Un delfin poate rezista sub apă timp de până la 10 minute, apoi se poate îneca.
Delfinul eliberat, încă uimit, a fost controlat de Enzo, Rossana și celălalt delfin. Apoi a venit surpriza:, era o femela delfin care imediat a născut un pui.
Tatăl delfin i-a încercuit și stând în fața lui Enzo i-a atins obrazul (de parcă ar fi fost un sărut), într-un gest de recunoștință … și s-au îndepărtat.
Enzo Maiorca și-a încheiat povestea spunând: „până când omul nu va învăța să respecte și să dialogheze cu lumea animală, nu va putea niciodată să-și cunoască adevăratul rol pe acest Pământ”.”
Bătrânul și chelnerița
” Un batranel stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.
Bătrânu răspunde:
– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.
Bătrânu scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … și cât costă cea mai mică?
Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.
I-a răspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a raspunde bătrânu.
Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat bătranu și să nu achite.
Bătrânu, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat.
Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.
Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrânu îi lăsase bacșiș un leu.
Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă.
S-a întors repede să caute bătrânu pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.
Era prea târziu, plecase.
I-a părut rău că a judecat pe bătrân ieftin.
Bătrânu avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.
Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:
Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânului ținând în brațe un copil.
Apoi citi un bilet:
Maria
Nu mă cunoști…
Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit.
Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată.
Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fica mea. Mare bucurie!
Semeni leit cu ea!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt…
Nu mă căuta…
Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii…
Nu plânge…
Te îmbrățișez cu mult dor și drag,
Bunicu SNG
Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.
Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.
După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde states bunicu.
Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:
– Vă rog să ne iertați.
Bunicu SNG a plecat la Ceruri acum 4 zile.
Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.
Vedeți casa nouă de alături?
Este construită de el pentru bătrânii singuri. Ați avut un bunic minunat.
Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi…
Era durerea adâncă pentru bunicul ei.