De-a lungul timpului, moda și obiceiurile vestimentare au evoluat în continuu, aceleași articole cunoscând diverse variații și întrebuințări în funcție de mutațiile și vibrațiile sociale ale momentului. De exemplu, bluza cu guler înalt a fost mult timp atributul exclusiv al celor mai înfocate feministe, iar o simplă mănușă putea fi folosită pentru a provoca la duel sau pentru a face o declarație de dragoste. Prin urmare, astăzi ne propunem să-ți amintim cum îmbrăcau strămoșii noștri acele haine care astăzi fac parte din garderoba fiecăruia din noi.
Centura
Inițial, centura era o piesă vestimentară din garderoba cavalerilor și îndeplinea doar funcții practice, pe centură, fiind fixată sabia, dar și alte elemente de luptă. Însă cu timpul s-a transformat într-un accesoriu de lux, semănând mai mult cu un articol de giuvaiergerie. Această conjunctură i-a determinat pe monarhi să limiteze prin lege gradul de extravaganță al centurii. În același timp, unele culturi îi acordau acesteia o semnificație sacrală, de exemplu, dacă doi conducători făceau schimbi de centuri, acest gest consemna o viitoare alianță. Bărbații și femeile purtau centuri în mod diferit, primii pe șolduri, iar cele din urmă sub sâni. În Evul Mediu, centura era un simbol al iubirii și fidelității în rândul nobilimii, dar și a eternului triunghi amoros – soț, soție și cavalerul îndrăgostit de dânsa. Femeile îndrăgostite fără speranță își scoteau centura și o ofereau iubitului ca simbol al fidelității.
Bluza cu guler înalt
Inițial, acestea erau purtate exclusiv de bărbați, în special de muncitori, militari și jucători de polo, îndeplinind o singură funcție esențială, de a menține căldura. Însă la începutul secolului XX, piesa a fost preluată de unele femei, de fapt, de cele mai curajoase dintre ele, grație lui Charles Dana Gibson, care reinventat idealul frumuseții feminine, intrat în istorie sub denumirea de “fetele lui Gibson”, gulerul devenind un element care evidenția superioritatea femeii asupra bărbatului.
Apoi a ieșit filmul “Funny Face” cu Audrey Hepburn, în care diva dansa în bluză cu guler înalt și lumea luat-o razna. Personajul lui Audrey rostea celebra replică – “Sunt diferită” și în consecință articolul vestimentar a început să fie asociat cu femeile rebele, nonconformiste, dar teribil de elegante.
Eșarfa
Ca și celelalte piese vestimentare menționate până acum, totul a pornit de la utilitatea practică a obiectului, soldații romani înfășurând-o în jurul gâtului pentru a-și șterge sudoarea în timpul campaniilor. Ulterior, eșarfa a căpătat o conotație simbolică, marcând apartenența sau statutul militarilor, cei de ranguri superioare purtând articole de mătase, iar cei inferiori de bumbac. Element stilistic eșarfa a devenit mult mai târziu, în secolul XVIII, colosul muzicii clasice, Ludwig Van Beethoven, încercând să-și seducă aleasă cu o eșarfă de mătase de lux.
Mănușile
În trecut, rolul mănușilor era să protejeze persoana de frig sau de căldură, în cazul în care apuca un obiect fierbinte, iar prototipul mănușilor contemporane era folosit pentru a proteja pielea de orice potențială deteriorare. Romanii foloseau mănușile într-un mod neobișnuit. Mâncau cu ele, în absența tăcâmurilor. În rândul nobilimii, mănușa a devenit un simbol special. A o arunca la picioarele unui bărbat însemna să-l provoci la duel. A o transmite în mâinile altcuiva, înseamnă a consemna relația dintre feudal și vasal. Totodată, o femeie își putea exprima dragostea și simpatia față de un bărbat pur și simplu oferindu-i mănușa.
Iar în imaginea de mai sus, transferul mănușii simbolizează un legământ de loialitate. În acest fel, soțul promitea soției muribunde că va avea grijă de copii, după moartea acesteia.
Tricoul Polo
Acum 200 de ani, soldații britanici din India au fondat primul club de polo, purtând cămăși cu textură groasă și mâneci lungi. Prin urmare, când bărbații erau călare, acestea se desfăceau și încurcau jocului. Astfel, s-au început a coase gulere speciale cu nasturi la gât, care făceau procesul mai confortabil.
Boxerii
În trecut, bărbații purtau pantaloni strâmți, mulați pe corp, în calitate de lenjerie. Abia în secolul XX au fost inventați boxerii, de către și pentru boxeri. Pentru sportivi, aceștia erau o adevărată ușurare, oferindu-le libertate completă picioarelor. Mai târziu, aceștia au fost preluați de militari, iar ulterior au devenit un element indisociabil de garderoba oricărui bărbat.
Tutu-ul
Inițial, fusta pentru balet era foarte lungă din cauza normelor și prejudecăților sociale din acea perioadă, dar o dată cu trecerea timpului, lungimea acesteia a început să scadă. De exemplu, la începutul secolul XX, încă era considerată indecentă fusta care descoperea gleznele. Până la sfârșitul secolului, tutu-ul a fost scurtat atât de mult încât deschidea genunchii. Dar o astfel de fustă era decorată abundent cu volane pentru a face ținuta dansatoarelor un pic mai modestă. În general, totul depindea de complexitatea dansului. De exemplu, “Lacul Lebedelor” era imposibil de jucat în fuste obișnuite, fiind primit cu scandal, după ce balerinele au ieșit în fustele cu care ne-am obișnuit astăzi. Dar, cum des se întâmplă, lumea un pic s-a indignat, dar noua ținută era pe placul tuturor, deși puțini aveau curajul să recunoască.
Pijama
Cuvântul „pijama” provine din limba hindi în care “pai jama” înseamnă, literalmente, „Îmbrăcăminte pentru picioare”. Era vorba de niște pantaloni largi, legați la talie cu un șnur. Iar deasupra se purta o tunică. Ținuta era potrivită atât pentru femei, cât și pentru bărbați, iar moda în Europa a fost adusă de colonizatori.
Colanții
Pare amuzant, dar colanții au fost întotdeauna îmbrăcămintea bărbaților. De exemplu, americanii îi purtau pentru a preveni efectele negative ale călăritului asupra pielii picioarelor, iar nordicii, pentru a se încălzi. Totuși, moda a fost dată de scoțieni.
Pantalonii scurți
Anterior, doar băieții purtau pantaloni scurți. Succesiunea era următoarea: copiii – rochii, băieții – pantaloni scurți, adolescenții – pantaloni de lungime medie, iar adulții – pantaloni de lungime normală. Însă în timpul unei campanii pe insulele Bermude, soldații britanici au observat că proprietarul unui magazin de ceai, nevrând să cumpere uniforme noi pentru angajați, le tăia acestora pantalonii, iar militarii au preluat moda.
Sutienul
Sutiene similare celor contemporane erau purtate de sportive încă din vremurile străvechi, dar nu au prins rădăcini în casele nobililor, toate doamnele, fără excepții, folosind corsete. Primul sutien clasic a apărut în secolul XX, fiind realizat de o femeie. Aceasta a îmbrăcat o rochie de seară și a legat două batiste sub corset, brevetând invenția, dar acest design nu a trecut testul timpului.