Tulburările psihice la copii: tot ce trebuie să cunoască părinții. Cum să le recunoască și la ce să acorde atenție

Suntem obișnuiți să calificăm comportamentul neobișnuit al copilului ca și capricii, educație proastă sau vârsta de tranziție. Însă totul poate fi mai grav decât pare. În acest fel se pot masca simptomele unei tulburări psihice.

Cum se pot manifesta tulburările psihice la copii, cum să recunoaștem o traumă psihologică și la ce trebuie să acorde atenție părinții?

Sănătatea copilului este întotdeauna un motiv de îngrijorare pentru părinți. Tusea, febra, durerea în burtă îi determină pe aceștia să se adreseze la medic și să înceapă neîntârziat tratamentul.

Însă există și unele simptome mai puțin vizibile care indică asupra unor probleme, pe care majoritatea dintre noi încearcă să le creadă drept o educație proastă, un caracter dificil sau pur și simplu o etapă de maturizare, care va trece de la sine.

De obicei, aceste simptome se manifestă prin comportamentul copilului. Dacă ai observat că acesta se comportă straniu, să știi că poate fi vorba de una dintre simptomele unei tulburări. Copilul  nu te privește în ochi, nu vorbește, face isterii, plânge frecvent, este trist, nu se joacă cu alți copii, este agresiv fără motiv întemeiat, hiperexcitabil, nu se poate concentra, ignoră regulile de comportament, este speriat, foarte pasiv, are ticuri, mișcări intruzive, se bâlbâie, are enurezis, coșmaruri frecvente.

Simptomele tulburării nervoase la copii

La vârsta adolescenței poate fi vorba de dispoziție proată, apatie, schimbări bruște de dispoziție, tulburări de alimentație ( mâncatul excesiv, refuzul alimentației, pofte stranii), provocarea intenționată a rănilor ( tăieturi, arsuri), cruzime și comportament periculos, scăderea performanței școlare, lipsa de concetrare, consumul de alcool și a substanțelor psihotrope.

De asemenea, aici se includ și impulsivitatea ridicată, lipsa autocontrolului, oboseala excesivă, ură față de sine, față de propriul corp, ideea că ceilalți sunt agresivi și dușmănoși, dispoziție suicidală, tentative de suicid, convingeri stranii, halucinații.

Pot avea loc atacuri de panică, frică, anxietate, dureri severe de cap, insomnie și alte manifestări psihosomatice ( ulcer, probleme de tensiune, astmul bronșic).

Acestea însă nu sunt toate simptomele posibile, este indicat să acordați atenție la orice schimbare ciudată de comportament și desigur, vârsta la care se manifestă.

Ține minte: ceea ce poate fi normal pentru o vârstă, poate fi o problemă pentru altă vârstă. De exemplu, dacă copilul practic nu vorbește după vârsta de 4-5 ani, trebuie să-ți dea semne de întrebare cu privire la starea sănătății sale psihice.

Isteriile și plânsul zgomotos sunt o metodă bună de testare a răbdării părinților la vârsta de 2-3 ani, însă nu este normal pentru un copil care frecventează școala.

Monitorizați comportamentul copilului, documentați-vă în privința dezvoltării pe vârste a copiilor în general și vedeți dacă și copilul dvs. se dezvoltă normal.

Cum să menținem sănătatea mintală a copiilor: trăsături necesare

-empatia – capacitatea de a recunoaște și a înțelege sentimentele, emoțiile și starea altei persoane;

-capacitatea de a exprima prin cuvinte sentimentele, necesitățile, dorințele;

-abilitatea de a-i asculta și a-i înțelege pe alții, de a întreține un dialog;

-posibilitatea de a seta și a menține granițele psihologice ale personalității;

-predispunerea de a vedea sursa de gestionare a propriei vieți în sine, fără alte influențe divine.

Citiți, mergeți la seminare de educare a copiilor, ocupați-vă de propria dezvoltare personală. Aplicați aceste cunoștințe în comunicarea voastră cu copilul. Nu vă temeți să vă adresați după ajutor și consultații la specialiști.

Pentru că misiunea părinților este de a-și iubi copiii, de a le accepta neajunsurile, de a le proteja interesele, de a le crea condițiile necesare pentru dezvoltarea individualității lor, fără a vă impune visul de a avea un copil ideal. Astfel, veți avea un copil sănătos, fericit, care știe să iubească și să fie iubit.

Sursa