Scapă de stres așa cum o făceau grecii antici cu 2 milenii în urmă. Pe mine chiar m-a ajutat!

Cu mult înaintea apariției psihoterapiei clasice, stoicii au formulat principiile de bază ale armoniei spirituale. Jurnalista Elif Batuman îți va  povesti cum filosofia stoică a ajutat-o să treacă peste criza din viața personală.

Filosoful stoic Epictetus s-a născut rob aproximativ în anul 55 e.n. pe teritoriul Turciei actuale. Iar numele său nu era decât o poreclă, care înseamna „cumpărat”.

Nu se știe cum a reușit, dar la 40 de ani, acesta a devenit liber și și-a fondat propria școală filosofică, care a devenit în scurt timp populară.

Am cunoscut pentru prima dată lucrările lui Epictetus după ce m-am mutat din San Francisco la Instanbul, în 2011. Pe atunci trăiam absolut singură în campusul universitar și treceam printr-o criză de relație. Iar ceea ce se întâmpla pe arena politică turcească m-a băgat într-o depresie și mai serioasă.

Chiar prima frază din cartea lui Epictetus mi-a luat o piatră de pe inimă: „Noi putem controla doar o parte dintre lucruri, nu pe toate.” Unicul lucru pe care îl putem controla în totalitate este judecata noastră despre ceea ce bine și ce e rău.

Atunci când ne dorim numai bani, frumusețe, satisfacții fizice și faimă, noi vom fi inevitabil nefericiți. Atunci când ne temem de sărăcie, boli, singurătate și bătrânețe, noi vom fi condamnați la veșnică anxietate și dezamăgire.

Frica și dorința sunt o parte din natura noastră. Să fii stoic înseamnă să te depărtezi de ele și să te întrebi: sunt aceste emoții niște situații controlabile sau nu.

Dacă vom încerca, vom înțelege că acestea nu sunt în puterea noastră. Lucrurile necontrolabile ne influențează viață. Și e inutil să încercăm să schimbăm asta. Ziua morții noastre, comportamentul altor oameni, timpul de afară, bursa de valori, politica mondială – nu sunt în puterea noastră.

Stoicismul ne oferă o mantră valoroasă, care ne ajută în situațiile în care nimic nu depinde de noi. După ce am citit cele spuse de Epictetus, am înțeles că eu sufăr nu atât din cauza unor probleme reale, cât de rușinea că aș fi putut să le evit. Cine în afară de mine era vinovat de faptul că eu trăiam într-o izolare totală, iar viața mea se dărâma pe zi ce trece?

Atunci când am citit că nu trebuie să ne rușinăm de propria singurătate, am înțeles că în asta consta greșeala mea. Epictetus m-a cucerit prin maniera sa de a reda gândurile.

Fiecare încercare este o posibilitate de a învăța ceva și un pas către glorie. Încearcă să vezi în fiecare nemernic care îți distruge viața o încercare zeiască de a face din tine un „campion mondial”.

Cu 2000 de ani înainte de Darwin și Freud, Epictetus deja știa cum să distrugă temnița în care fiecare dintre noi s-a băgat. Noi putem să facem față fricilor și pasiunilor programate în creierul nostru cu ajutorul minții.

Sursa