Îmi predau inima în mâinile bune. Poveste cu tâlc

– Bună ziua. Am citit anunțul dvs, deci doriți ca inima să vă ajungă pe mâini bune?

– Da.

– E la mâna a doua?

– Da. Această inimă a iubit o singură persoană pentru o perioadă de 3 ani.

– Păi, 3 ani de exploatare e un lucru serios. De ce renunțați la ea?

– Proprietarul ei anterior trata inima inadecvat. El o rupea, o tăia, se juca cu ea, o ignora și o străpungea cu obiecte ascuțite…Inima durea, sângera, dar totuși își îndeplinea funcția principală: îl iubea. Și, într-o zi, cel căruia îi aparținea inima, a frânt-o.

– Cum așa?! Ați încercat să o reparați?

– Nu poate fi restabilită…

– De ce atunci ați publicat anunțul? Chiar credeți că cineva are nevoie de o inimă frântă?

– Eu cred că totuși există pe lumea asta măcar o persoană care e capabilă să o readucă în starea ei originală, oferindu-i suficientă atenție, dragoste și timp. Cred că va fi capabil să-i dea a doua viață…

– Eu… eu sunt dispus să încerc. Va fi dificil, dar rezultatul merită. Pot primi vreo garanție? Dacă voi readuce inima în starea de folosință și o voi revigora…cât timp va putea încă iubi?

– Până se va opri…

– În anunț ați indicat că inima poate fi luată cu o singură condiție…

– Da. Trebuie să fiu sigură că nimeni nu o va răni mai mult.

– Din păcate, eu nu pot vedea viitorul. Nu vă pot promite că inima nu va mai suferi…Tot ce pot face astăzi, este să vă ofer în schimb inima mea…

– Sunt de acord!

– Și eu sunt satisfăcut de toate condițiile contractului.

– Deci, ne vom întâlni mâine? Pentru a face schimb?

– Da. La revedere, dragostea mea..

– Până mâine, iubitule…