Oprește-te din goana nebună a vieții! Fă o pauză, bucură-te și trăiește!

Atunci când se întorcea de la serviciu acasă, mama mea niciodată nu alerga din prag să pregătească mâncarea sau să se apuce de curățenie. Ea se lungea pentru 20 de minute, să tragă un pui de somn, apoi își începea treburile casnice.

Înafară de asta, ea lupta permanent cu încăpățânarea mea, încercând să mă convingă, că după școală este mai bine să mă joc în ceva liniștită, decât de-a sinusuri și cosinusuri.

Dar pe mine nu mă ajuta nimic. Eu eram convinsă, că odihna este pentru cei slabi, iar cei care au scopuri stabilite trebuie să muncească 24/24 de ore.

Am o prietenă care deja de 10 ani nu pleacă în concediu. De zece ani, femeia nu se scaldă nici în Marea Neagră, nici în cea Roșie și nici în cea Mediteraneană. Ea doarme câte 5 ore pe noapte și muncește din greu pentru a-și face carieră, crezând cu sinceritate că orice pauză o va arunca în urmă cu câțiva ani. Dar în ultima perioadă, organismul ei a început să cedeze: i-a scăzut vederea și are probleme cu inima.

Un timp îndelungat eu luam exemplu de la ea, până când nu am aflat de legea poziției neutre. Ea este simplă ca teorema lui Pitagora.

Orice schimbare în viață necesită o pauză. O oprire. O oportunitate de a-ți trage aer, de a-ți șterge fruntea de sudoare, de a lua o gustare și de a te da cu ruj. De a-ți verifica nivelul de combustibil din propriul rezervor cu energie, pentru a evita riscul de a te bloca la mijloc de drum.

Este imposibil să te încadrezi în cotitură la viteză maximă. Este ireal să ieși din pădure fără să te oprești și să determini nordul și sudul. Nimeni nu poate însuși toate cele șase lecții fără pauzele obligatorii.

Avem nevoie de pauze la tot pasul: înainte de săritura în apă, înainte de acordul final în timpul compoziției lui Beethoven sau înainte de nota înaltă într-o romanță frumoasă, înainte de a ieși în scenă și înainte de a începe o relație. Avem nevoie de pauză pentru a minți sau pentru a spune adevărul.

Ne oprim în timpul sărbătorilor de iarnă și la culoarea roșie de la semafor. Patinatorul – înainte de săritura decisivă. Jucătorul de șah – chibzuind următoarea mișcare. Iar dacă pauzele vor fi ignorate și vom continua cu o viteză de două sute de km/h, ne vor opri circumstanțele: o răceală, o boală gravă, un accident, incendiu, cutremur.

În viață totul este ritmic: ziuă – noapte, iarnă – vară, inspir – expir. Chiar și la discotecă, melodiile rapide sunt urmate de cele lente.

Așadar, mama mea avea dreptate spunând, că în viață trebuie să existe momente când nu ți se întâmplă nimic: doar stai și privești lumea. Și în acel moment, lumea se uită la tine.