O zi fără nervi și strigăte la copii. Acest bunel știe secretul

S-ar părea că este imposibil să educi copiii fără să strigi la ei, măcar uneori. Dar mai jos vă prezentăm povestea unui bunel care poate și mai mult decât asta.

Îmi amintesc cum bunica m-a lăsat împreună cu fratele meu la o casă de vacanță. Era și bunelul. Noi aveam doar 8 ani. Înainte de somn făceam șotii, vorbeam și ne râdeam mult. Bunicul spune:

-Dormiți. Mâine o să vă trezesc devreme. Micul dejun e la 9.

Dar  noi, bineînțeles că nu am ascultat. După miezul nopții am adormit. Bunicul ne-a trezit la 8.30:

-Bună dimineața. Nu uitați micul dejun e la 9.00.

-Da, da….

Am dormit mai departe. La 11 ne-am trezit, dar hambarul cu produsele alimentare era încuiat. Cheile erau la bunel în buzunar. Bunicuța ne încălzea micul dejun de 5 ori.

-Bunicule, dar micul dejun?

-Micul dejun e la 9.00.

L-am lăsat baltă.

-Bunicule noi plecăm la râu.

-Mergeți. Prânzul e la ora 13.00.

Când ne-am întors era trecut de 14.00. Hambarul iar era închis.

-Bunelule??? Cina e la 19.00?

După scăldat tare mai vine pofta de mâncare. Mai ales, nici micul dejun nu l-am luat. Am găsit noi un borcan uitat pe undeva cu unt. 2 băieți de 8 ani mâncau cu degetele acel unt și părea un deliciu.

Este ora mesei, 19.00. Noi eram deja așezați la masă. Bunicul ne pune în farfurii hrișca. Dar fratele meu a refuzat.

-Bunelule, eu așa ceva nu mănânc. Mie bunicuța îmi fărâmița mâncarea.

Bunelul în liniște a luat farfuria.

-Micul dejun e la 9.00!

-Bine, o să mănânc.

În ziua următoare eram la masă fix la 9. Iată asta da educație. Fără strigăte, nervi și atacuri- doar într-o zi.

 

error: Content is protected !!