O istorie extrem de emoționantă despre „magia” zâmbetului în momentele de impas

Eram într-unul dintre restaurantele locale în timp ce intrase și o tânără. A ocupat un loc la o masă pentru două persoane și cred că aștepta pe cineva. Eu am observat deodată că ea încearcă să ascundă ceva de ochii lumii și am rămas profund mișcat când am înțeles ce… ea nu avea păr pe cap și mi-am dat seama că e o consecință a chimioterapiei.

Mi s-a făcut extrem de milă de ea. Atât de tânără și deja a trecut prin așa ceva. Eu știu ce înseamnă asta, pentru că și soția mea a murit de cancer și am fost martorul decesului ei lent și chinuitor… De aceea, m-am gândit că ar fi bine cumva să încurajez această fată. Dar nu știam cum.

Apoi mi-a venit o idee! Am chemat chelnerul și i-am spus că vreau să achit consumația pentru ea și prietenul ei, însă în așa mod încât să fie anonim. La fel, l-am mai rugat să-i transmită și un bilețel în care i-am scris următoarele:

„Cineva crede că ești o fată foarte frumoasă, că ai un zâmbet minunat și că ochii tăi pot cuceri o lume întreagă. În viața ta va fi totul perfect! Tu trebuie să știi asta. Să ai o zi frumoasă!”

Peste 15 minute acea fată și prietenul ei au cerut nota de plată, iar eu am văzut cum chelnerul i-a anunțat că pentru ei deja a fost achitată consumația. Ea a întrebat: „Cine? Pentru ce?” Chelnerul i-a dat bilețelul și i-a spus că acest domn vrea să-și păstreze anonimitatea.

Eu urmăream cum ea citea bilețelul. Lacrimile i-au curs pe obraz, iar mai apoi a răsărit și un zâmbet pe față. Un zâmbet sincer, larg, care se vede că apărea atât de rar în ultimul timp. Iar prietenul ei i-a surâs reciproc.

Cred că anume în asemenea momente începi să apreciezi cu adevărat viața…

Sursa