Nu vei mai judeca pe nimeni după ce vei citi această istorie moralizatoare

Era odată un soț și o soție. Ei o duceau foarte greu, deoarece erau foarte, foarte săraci. Pentru a se descurca cumva, femeia a început să coacă acasă pâine, pe care soțul o vindea la magazinul din preajmă.

Banii pe care reușeau să-i obțină îi salvau pe cei doi soți de foame și frig. Toată pâinea îi ieșea femeii pufoasă și rumenă, fiecare cântărind fix câte un kilogram.

Doar că la un moment dat, proprietarul magazinului la care își livra bărbatul pâinea a început să-l suspecteze că l-ar amăgi la cântar și a început să-i cântărească fiecare pâine adusă.

În acest fel, temerile sale s-au adeverit, fiecare baton de pâine cântărea câte 900 de g și nu un kilogram, așa cum i se spunea.

Când băbatul a venit a doua zi dimineța să-și vândă pâinea, proprietarul magazinului i-a zis răspicat:

-Mă credeai atât de prost încât n-o să verific cât cântărește marfa ta? De ce mi-ai spus că fiecare dintre ele cântărește fix un kilogram, dacă de fapt e cu 100 de g mai puțin la fiecare bucată? Să știi că nu mai am nevoie de marfa ta. Să nu mai vii la mine niciodată!

Bărbatul a ascultat cu rușine ce i s-a spus, plecând capul tot mai tare și mai tare în pământ. Însă ulterior i-a răspuns:

-Să mă ierți omule! Noi suntem atât de săraci că nu am avut bani să cumpărăm un cântar, de aceea am cântărit fiecare baton de pâine cu ajutorul kilogramului de zahăr pe care l-am cumpărat de la tine din banii câștigați…

Sursa