Multe femei se vor regăsi: o relatare nostalgică care îți va trezi dorința de a retrăi anii tinereței

Îmi vine uneori, o nostalgie nebună, o dorință de a îmbrăca niște colanți, sau chiar o fustă – mini jeans. Și dresuri de nylon strălucitori: pe care jos i-ai agățat puțin și i-ai dat cu ojă ca sa nu se rupă. Aproape că nu se vede.

Să îmi fac machiajul, ochii – cu farduri albastre, și cu rimelul mamei în trei straturi, pe ascuns. Și cu un ruj, numaidecât roz aprins să fie. Să îmbrac bluza cea mai la modă cu umerii bufanți și cu lurex. Pantofii cu tocul subțire și trenciul mamei cu fantă, era foarte tare. Să îmi aranjez părul, făcându-i un volum în creștetul capului și să torn o găleată de fixativ pe el, ca să fie tare ca betonul. Să îmi cumpăr în glumă, de la ghereta de lângă metrou, două țigări More, cu mentă desigur. Să ne sfătuim mult timp cu prietena: unde să le fumăm? În tufișul de după casa Irinei, sau în scara unui bloc străin, unde nimeni nu ne cunoaște? Alegem în sfârșit scara: acolo uneori poți întâlni băieți străini și face cunoștință. Păi, pentru ce toată chiteala de până acum?

Iar când va întuneca, iar să merg spre metrou. Acolo este o gheretă cu casete audio, și cântă muzică mișto: Ace of Base – All that she wants, sau E-Type.  Să ne distrăm acolo un pic dansând, și fuga acasă: la ora 21:00 fix trebuie să fiu acasă, că de nu scandalul e garantat. Tata îi va reproșa mamei: Tu vezi în ce hal umblă ea? Vei vedea urmările care ne așteaptă! Singură îi permiți totul! Iar mama îmi va ține parte: Nu te băga! Ea este fată! Așa sunt adolescenții! Eu am grijă!

Tu ai 16 ani. Mama și tata au 40. Bătrâni plictisitori. Iată, mama Mariei îi permite să meargă singură la discotecă până noaptea târziu, dar pe tine la 21:00 te cheamă repede acasă, și doamne ferește să întârzii cu o minută! Există părinți normali pe lumea asta, iar ai mei sunt niște sălbatici bătrâni! Te culci supărata, iar a doua zi la școală.

Când oare brusc ai făcut 38, a? Colanții nu mai sunt la modă, e o rușine la anii aștia să îi porți. Și dresurile rupte le arunci, dar nu le dai cu ojă, și nu le porți sub pantaloni. Și cu farduri albastre se machiază acum doar prostuțele de la sat. Și piesa tare „All that she wants” acum o poți auzi doar la o petrecere în stil retro. Și fumezi deja nu în tufiș, și nu în scara blocului străin, dar la balcon în apartamentul propriu. Și ai un fiu de 20 de ani. Și aseară ați băut bere împreună la bucătărie.

Slavă Domnului, că nu e fiică! Să nu stai cu cronometrul la ușă și să o aștepți, pentru că ai văzut poza pe care a postat-o pe Instagram cu 5 minute în urmă: într-un club oarecare, cu niște băieți stranii, îmbrăcați în niște colanți strânși pe picioarele slabe, cu hashtag-uri „neodihnimbine” și „cât_nu_ne_vede_mama”. Aș fi ucis-o, și apoi aș muri singură. Încă odată: Slavă Domnului, că mi-ai dat fiu!

Îmi este rușine să spun cuiva, că îmi este dor. Îmi este dor de hainele mamei, de fusta jeans, de gheretele cu muzică. Acum am totul, și pot să mă plimb unde vreau, și să fumez, fără să mă ascund, și să îmi cumpăr țigări. Și mama cu tata nu mă mai ceartă acum. Ne vedem rar, și chiar de ar vrea să mă certe uită până ajung eu la ei. Și tatăl este cărunt și merge cu bastonul. Și mama e amuzantă, grasă și cu ochelari. Cu 20 de ani în urmă eu îi consideram bătrâni, dar de fapt… Ei sunt unicii ce nu au ieșit și nu vor ieși niciodată din modă, și care vor rămâne cu mine mereu. Păcat că nu mă ceartă deloc.

Ce crud și nemilos este timpul. Nemilos și impetuos.

Autor: L. Raevskaja

sursa