Karma cuvintelor: de ce este important să ai grijă ce spui (nu mai zi că n-ai noroc, că așa va fi)

Un fragment din lecția lui Hazrat Inayat Khan:

Toate manifestările cu toate aspectele sale sunt niște înregistrari care redău o voce; iar această voce este gândul omenesc. În lume nu există un loc, fie el deșert, pădure, munte, casă, sat sau oraș, unde vocea, odată reprodusă, să nu continuie până în prezent. Desigur, orice voce are durata sa: una poate ține mii de ani, alta – câteva luni, a treia – câteva zile, a patra – câteva ore sau momente, întrucât orice a fost creat intenționat sau neintenționat trăiește; ea se naște și moare; ea are un început și un sfârșit.

Omul poate simți asta prin atmosfera diferitor locuri. Stând pe vârf de munte, omul deseori simte vibrațiile persoanelor care au mai stat cândva în acest loc; într-un deșert poți simți istoria acestui loc: poate că și acolo au fost cândva case, oameni, iar acum a devenit un pustiu. Omul începe să simtă istoria locului și să comunice cu el.

…Dacă e să analizăm taina care stă în spatele acestei idei, trebuie să recunoaștem puterea cuvântului. Taina cuvântului este o știință metafizică, pe care trebuie s-o învățăm. Profunzimea fiecărui cuvânt este diferită, dacă un om va spune sute de cuvinte într-o zi cum crezi toate vor avea același impact? Nu, puterea și efectul unui cuvânt depind de starea în care se află omul când le spune, de profunzimea de la care provin. De exemplu, noi putem foarte ușor să deosebim puterea cuvântului omului care mereu amăgește, care nu este sincer, de cea a omului convingător, care vorbește din suflet. În primul caz cuvântul nu va fi atât de puternic și valoros, ca în al doilea. Cuvântul celui sincer are lumină, el atinge profund. Atunci când o voce este marcată de suferință, de o inimă zdrobită, cuvântul este plin de verdicitate și are capacitatea de a emoționa, de a atinge sufletul ascultătorului. Pe când o persoană care nu este foarte serioasă și profundă vorbește, dar tot ce spune rămâne la suprafață. El nu va inspira nimănui încredere, pentru că nu o are nici el.

… Te-ai putea întreba: ce are atât de deosebit un cuvânt, că poate ajuta la ceva sau din contra – dăuna? Eu voi răspunde astfel: nu există nimic mai viu în viața asta decât cuvântul, pentru că vocea este modul de exprimare a respirației, iar respirația este însăși viața. Prin urmare, cuvântul pronunțat are un efect nu doar asupra celor ce l-au auzit, dar și asupra celui ce l-a vorbit. Dacă cineva a spus un cuvânt ofensator la adresa cuiva, acesta îl va afecta nu doar pe interlocutor, dar și pe el însuși.

Deseori, persoana cu o atitudine pesimistă și într-o stare proastă poate să-și exprime dorința de moarte, de eșec. Dacă ar ști ce efect au aceste cuvinte, s-ar îngrozi. Dacă omul atunci când suferă, s-ar abține să spună „mă doare”, el și-ar face mult mai mult bine. Dacă omul care nu a avut noroc, va evita să zică „nu am noroc” – va fi un mare lucru.

Iată de ce trebuie să avem grijă la cuvintele pe care le pronunțăm. Ele au o valoare mai mare decât ne imaginăm noi.