Îți vei vindeca viața! Eu am cunoscut adevărata libertate, când am renunțat la aceste 10 deprinderi

Privind înapoi, înțeleg că cel mai mare dușman al meu a fost tendința spre perfecțiune. Eu am fost educată în condițiile unor așteptări foarte mari, de aceea încă de la școală viața mea a fost o competiție. Mi s-a insuflat că trebuie să fiu cea mai bună în toate, așa că devenind o femeie matură am început să cred că nu arăt destul de bine, nu sunt prea frumoasă sau prea deșteaptă și nu am destul succes.

Consultând mai multe păreri, precum cea a Louisei Hay sau a altor oameni care știu să inspire și să ridice moralul, am încetat să mai fac următoarele lucruri:

1. Am încetat să fug după perfecțiune

Eu sunt frumoasă și imperfectă, asta îmi permite să fiu eu însămi. Perfecțiunea este o iluzie, ea nu există. Acum tind spre „suficient de bine”. Eu am învățat să-mi accept greșelile ca pe o experiență care mă face să evoluez, să fiu mai înțeleaptă.

2. Am încetat să cred că e necesar să fac tot timpul ceva

Să te grăbești mereu undeva, încă nu înseamnă să fii cel mai bun. Eu am învățat să-mi ascult corpul și nu mă mai simt vinovată dacă pur și simplu nu fac nimic. Eu am nevoie de odihnă și nu sunt obligată să-mii explic asta. Eu privesc filme, ascult muzică, citesc, mă plimb – fac ceea ce îmi aduce plăcere.

3. Am renunțat la autocritică

Eu am început să-mi port respect și să am aceeași atitudine ca față de un prieten. Eu am înțeles că în viață nu primești ceea ce dorești, dar ceea ce meriți. De aceea trebuie să crezi că ești persoana demnă să aibă tot ce e mai bun.

4. Am încetat să-i învinovățesc pe alții

Mi-am dat seama că de fiecare dată când învinovățesc pe cineva, eu îmi atribui rolul de jertfă. Nimeni nu poate să-mi facă un rău sau să mă supere fără acordul meu conștient sau inconștient. Acum eu îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce simt, cred și fac.

5. Am încetat să-i evaluez pe alții

Eu știu că fiecare își are propriul drum și de aceea am început să mă concentrez pe propriile forțe. La fel am învățat că atunci când îi apreciez pe alții, eu îm arăt reacția la ceea ce mă preocupă la mine. Dacă mi se pare că cineva e nepriceput, înseamnă că și eu sunt așa. Altfel cum aș fi văzut?

6. Am încetat să mai presupun ce simt și cred alții

Eu nu sunt ei, de aceea nu există nicio metodă prin care pot afla ce simt și cred ei. Eu am încetat să-mi mai pun în funcțiune imaginația și să-i permit minții să se joace cu mine. De fiecare dată când încep să mă îngrijorez în privința a ceea ce spun și cred alții eu îmi spun că trebuie să revin la realitate.

7. Am încetat să concurez cu alții

Acum știu că tendința mea de a concura se datorează egoului meu care avea nevoie de autoverificare. Pentru a te simți bine nu trebuie neapărat să știi că altcineva a pierdut. Eu iubesc armonia și conlucrarea. Eu nu mă mai compar cu alții.

8. Am încetat să-mi creez viitoarea fericire

Nu mai vreau să mă gândesc că într-o zi voi avea casa, mașina și succesul care mă vor face fericită. Eu am învățat să văd fericirea în lucrurile mărunte, eu savurez din realitatea prezentului. Eu am încetat să mai aștept week-end-ul pentru a mă simți vie. Fiecare zi e la fel de importantă.

9. Am încetat să mă îngrijorez în privința viitorului

Eu am acceptat faptul că în viață nu pot controla totul. De fiecare dată când încep să mă îngrijorez, eu îmi spun: „Timpul o să arate”. Eu nu pot să primesc de fiecare dată ceea ce vreau, dar știu sigur că primesc ceea de ce am nevoie. Eu am încredere în mersul firesc al vieții.

10. Eu nu mai încerc să plac celor din jur

Eu nu mai simt nevoia de a fi acceptată și aprobată. Grija referitoare la ceea ce cred alții este o pierdere de timp. Eu am încetat să mai aștept de la alții ceea ce nu mi-am oferit singură mie: iubire, grijă și atenție. Să te iubești pe tine nu este egoism.

Sarah Fabian

Sursa

error: Content is protected !!