Iată o parabolă înțeleaptă, care te va ajuta să înțelegi ce este ofensa și cum îi rănește pe oamenii dragi!

Odată un om a venit la poalele unui munte să ceară sfatul unui înțelept…

-În familia mea întotdeauna domnește ofensa. Trăim bine, ne înțelegem cu soția, dar dacă începe vreun scandal, atunci totul se prăbușește, simt că nu mai rezist! Ajută-mă să înțeleg, de ce se întâmplă așa?

-Bătrânul a zâmbit și i-a răspuns: Adu mâine un ulcior cu vin acru și eu o să-ți arăt, ce este ofensa.

Așa cum s-au înțeles, a doua zi bărbatul a venit cu un ulcior de vin fermentat. Înțeleptul a scos câteva cești și i-a spus:

-Ofensa este precum acest vin acru, iar răbdarea – precum ceașca. Atunci când se va vărsa vinul – așteaptă neplăceri! Umple ceașca cea mică și bea din ea.

Bărbatul era uimit, dar a băut din ceașcă: s-a încrețit, dar a înghițit vinul acru.

-Vezi, ceașca este din nou goală, și ofensa nu mai este. Așa procedează un om care iubește. E plăcut și bine să trăiești cu un astfel de om. Dar oare vei putea să bei mult vin?

-Mă tem, că nici pe a doua ceașcă nu voi reuși să o beau. – a răspuns bărbatul trist.

-Dacă torni vin din abundență, mai devreme sau mai târziu omul va refuza să îl bea. Acum toarnă-mi mie o ceașcă mică cu vin… Bărbatul nu a reușit să umple ceașca, cum înțeleptul i-a vărsat-o în față.

-Iată, din nou este goală. Unii oameni nu pot înghiți ofensa. Le este de ajuns și o ceașcă mică, au un caracter impetuos, dar se potolesc ușor. Să le torni unor astfel de oameni, te costă scump. Însă ei uită repede ofensa.

Apoi înțeleptul a scos o ceașca mai mare, și de îndată ce bărbatul a umplut-o, acesta i-a turnat-o în cap.

Așa procedează oamenii toleranți. Au o ceașcă mare, este dificil să o umpli. Uneori pot sorbi din ea, dar mai des te fac pe tine să bei. E greu să trăiești alături de astfel de oameni, dar și scandalurile sunt mai rare.

Cu mâinile tremurânde, bărbatul a umplut ultima, cea mai mare ceașcă. A umplut-o până la margini și s-a așezat, așteptând. Înțeleptul a luat ceașca în mână și vinul a început să picure prin crăpătură pe podea.

-Acestea sunt lacrimi. Răbdarea unor astfel de oameni este imensă. Să bea vinul acru nu le permite mândria, să te servească pe tine – dragostea. Dacă nu mai torni, cu timpul ceașca se va goli. Alături de un astfel de om poți duce o viață lipsită de griji, dar dacă răbdarea se va umple peste margini…

Bărbatul a închis ochii strâns, așteptând să i se arunce vinul în față, dar înțeleptul doar a dat ceașca la o parte.

-… atunci vei pierde omul pentru totdeauna. Cu timpul vinul se va scurge, dar deja nu tu vei fi acela care va mai turna.

Bărbatul s-a ridicat și i-a mulțumit înțeleptului:

-Îți sunt nespus de recunoscător, înțeleptule! Acum am înțeles totul.
-Și ce ai înțeles?
-Ori soția mea își va schimba ceașca…

-Așa…
-Ori eu îmi voi găsi alta, cu un vas mai potrivit.
-Prostănacule, – a oftat bătrânul, – Pentru început, schimbă-ți ulciorul pe unul mai mic!