Iată o istorie reală care te va motiva o dată în plus să nu judeci și să fii generos. Citește și trage învățăminte!

Era noapte târzie. Stăteam în mașină cu prietenul meu, mâncam burgheri și cartofi prăjiți. Dintr-odată cineva a bătut în geam. Deschid. Stă un bărbat, se vede că de la țară, în spatele lui, lângă niște genți, aștepta un băiețel de vreo 10 ani.

-Oameni buni, ajutați-mă vă rog cu niște bani, să-mi hrănesc fiul.

Așa cum se întâmplă de obicei, am simțit un val de neîncredere. Probabil va merge și își va lua de băut… de aceea, l-am întrebat:

-De ce nu te duci să muncești, așa cum fac toți oamenii, vei putea să-ți hrănești fiul și să-ți întreții familia? Nu-ți este rușine să cerșești în fața copilului?

-Mă iertați…

El și-a lăsat privirea tristă în pământ, și-a luat băiatul de mână și au plecat.

În acel moment, ceva s-a aprins în mine și am ieșit brusc din mașină.

-Auzi, omule! Poate totuși îmi spui ce s-a întâmplat? Ce faceți voi acum aici, la ora 3 noaptea?

-Nu putem să mergem acasă. Am venit aici din sat, la soție, ea este internată în spital. Acum sunt așa niște prețuri că toate economiile le-am cheltuit pentru medicamente. Sunt plin de datorii și nici nu știu cum le voi întoarce… Eu nu cer pentru mine, dar pentru fiul meu care nu a mâncat nimic de 24 de ore. De-ați ști cât îmi este de rușine…

După cele auzite, am mai cumpărat repede niște mâncare și le-am dat să mănânce. Băiatul înghițea fără să mestece, se vedea că era flămând.

Am încercat să aflu cum vor ajunge acasă. Bărbatul a zis că peste două ore vor merge la tren, unde vor încerca să se strecoare cumva, fiindcă nu au cu ce plăti.

Am scos niște bani din buzunar și i-am întins.

-De cât aveți nevoie pentru bilete?

-E prea mult domnule!

-Atunci ține, vă veți mai lua ceva de mâncare pentru drum.

-Vă mulțumesc tare mult! O să vă întorc! Dați-mi numărul de telefon, voi veni aici peste câteva zile și vă voi întoarce banii.

-Nu e nevoie, mergeți cu bine!

-Fiule, spune-i „mulțumesc” acestui bărbat generos.

Băiatul a mulțumit în șoaptă, însă fără ca să spună ceva, recunoștința se citea în ochii lui.

Voi ține minte toată viața aceste emoții, care s-au trezit în mine atunci când priveam în urma lor.

Sursa