Iată de ce nu trebuie să superi pe nimeni, mai ales pe cei care nu-ți pot răspunde

Uneori superi pe cineva, iar el nu reacționează.

Își vede de drum, poate plânge, când nimeni nu-l vede, dar nu răspunde și nu se revanșează.

Cum ar fi o guvernantă căreia nu i s-a achitat salariul sau un țăran bolnav care a cerut de la stăpânul său o bucată de pâine și nu i s-a oferit.

E situația în care gurvenanta își strânge lucrurile și pleacă fără să zică ceva, iar țăranul răsuflă adânc și merge mai departe.

Va pleca și cel care n-a fost plătit și cel hulit. Doar că nu vor pleca singuri, vor lua cu ei fericirea, bucuria, bunăstarea locului părăsit, fără să-și dorească neapărat acest lucru.

Iată atunci boierul nefericit va merge să-l caute pe țăranul bolnav și femeia lovită de necazuri, care nu a plătit-o pe guvernantă, o va căuta disperată și nu o va găsi.

De aceea, nu trebuie să-i superi pe cei care nu pot să-ți răspundă. Pe cei care pleacă și își iau rămas bun cu amabilitate. Pe cei care nu-ți amintesc de cele întâmplate, nu vor să se răzbune și nu cer ce este al lor. Nu știu de ce, atunci când sunt supărați astfel de oameni consecințele sunt întotdeauna regretabile. Și nu e neapărat vorba de o pedeapsă de sus, deși ar putea fi. Conștiința ne este dată anume pentru asta. Și chiar dacă omul n-o ascultă, ea oricum îl va pedepsi prin boli sau prin alte necazuri.

Iată de ce nu trebuie să superi pe nimeni. Nu trebuie să ei ce e a lor, să te zgârcești pentru o bucată de pâine sau să-ți bați joc de ei. Mai ales când e vorba de oameni buni, care nu pot să răspundă. Pentru că în locul lor va răspunde altcineva…Invizibil și puternic.

Anna

Sursa

error: Content is protected !!