Iată ce se întâmplă când ai peste 40 de ani, iar toți colegii tăi au în jur de 20

De jumătate de an lucrez într-o companie unde toți colegii sunt mai tineri decât mine (inclusiv șeful). Am 47 de ani, însă pentru toți acești oameni care au douăzeci și ceva de ani eu sunt deja cu un picior în mormânt. Deși îmi spun „înțeleptul”, eu știu care e de fapt adevărul. Eu am fost ca ei și pe atunci îi consideram pe cei după 40 niște retrogradați plicticoși.

Atunci când le fac observație pentru că muzica e prea tare sau că prezentarea nu a fost bună, ei se privesc între ei de parcă au văzut în fața lor un M&M vorbitor. Iar dacă eu greșesc ( la naiba, sunt și eu om), ei râd de mine și îmi atribuie orice fel de dereglări psihice legate de vârstă. Atunci când computerul nu funcționează, ei sunt siguri că am uitat să-l pun în priză.

Sincer vorbind, în aceste 6 luni de zile mă simt un fel de zombi la petrecerea elfilor.

Sunt gălăgioși și ineficienți

Ei mereu strigă, se ceartă și se comportă ca niște sălbatici. Se adresează cu „tu”, îți pot lua de pe masă telefonul, sandvinciul sau ceaiul. Se îmbracă naiba știe cum, nu că eu aș fi îmbrăcat perfect, dar cel puțin nu vin la serviciu cu puloverul de ketchup și plin de păr de câine.

Sunt capricioși și încrezuți

Întrucât creierul lor încă nu s-a dezvoltat suficient, 90% dintre probleme ei le rezolvă cu ajutorul capriciilor. Adică ei vor și trebuie să fie așa. E inutil să încerci să-i faci să înțeleagă că e imposibil să concepi și să naști un copil în 3 minute .

Sunt proști și creduli

Deși au niște studii, parcă au citit multe în viața lor, ei nu știu diferența dintre Chipollino și Mussolini, iar cel mai interesant este că nici nu vor să știe. Ei cred cu adevărat orice prostie de tipul startup-urilor de succes și colonizarea planetei Marte în următorii 10 ani. Mă umflă râsul.

Se joacă la locul de muncă

Ei nu muncesc. Ei se joacă la muncă, ei au învățat din filme să fie interesați de proces și nu de rezultat. Ei încearcă să pară maturi, mereu preocupați de venituri și cheltuieli, dar de fapt până la urmă nu fac nimic.

Sunt convinși că știu totul despre această lume

La 25 de ani ei sunt convinși că au aflat marele adevăr. Ei cred că experiența lor este extrem de valoroasă, că sunt extrem de înțelepți și că pot scrie memorii despre filosofia lor de viață. La sigur, așa este! Au fost părăsiți o dată de cineva, au fost o dată certați de șef, s-au îmbătat de două ori și cred că sunt cei mai experimentați.

Sunt niște consumatori de neoprit 

Ei consumă permanent. Mâncare, îmbrăcăminte, conținut, orice… Ei mereu cumpără ceva, iar dacă nu, atunci vorbesc despre asta. „Ce ți-ai cumpărat? Ce asculți? De ce marcă sunt chiloții tăi?” Vreau să le amintesc că în Africa copiii mor de foame.

Au un simț al umorului de idioți

Ei râd de acordeoanele de sute de ani și de rahatul artificial de câine. Ei râd de bancuri deloc amuzante și extrem de prostești.

Sunt siguri că vor fi veșnic tineri

Iar eu știu că nu vor fi.