Grăbește-te încet: tot ce se produce repede, nu trăiește mult. Vei conștientiza asta!

Nu ai unde să te grăbești. Tot ce se produce repede, nu trăiește mult. ( P. Gaverdovskaya)

O casă construită rapid, care începe să se dărâme peste jumătate de an – în loc de o construcție bine gândită, cu alegerea chibzuită a materialelor.

O pasiune nestăpânită apărută într-o secundă, care dispare după prima noapte – în loc de o apropiere lentă și o cunoaștere reciprocă, care poate oferi mai mult decât o plăcere de câteva clipe.

O trecere rapidă de la un lucru important la alt lucru important, ce nu te lasă să savurezi din cel terminat și să guști din cel început – în loc de o trecere conștientă de la o stare la alta.

Graba devalorizează ceea ce a fost și nu te lasă să simți gustul vieții, care poate fi dulce sau amar, dar care te face să simți viața.

Orice fapt important are un gust, care se simte doar după ce s-a finalizat totul, dacă nu-ți acorzi timp ca să-l simți, s-ar putea să ai senzația că nimic nu s-a întâmplat.

Este foarte greu să conștientizezi valoarea lucrurilor, oamenilor și proceselor, dacă alergi prin viață. Iată care au fost cuvintele unui taximetrist negrăbit, la nerăbdarea mea: „Eu cred că e mai bine să întârzii cu 15 minute la serviciu, decât să reușești la cimitir”.

Reacțiile rapide, răspunsurile impulsive – toate acestea se bazează pe niște șabloane, pe niște iluzii definite din timp, despre modul în care totul se petrece la alții.

Eu pot să cunosc pe cineva, doar dacă mă apropii încet de el, analizându-i reacția lui la apropierea mea.

La fel mă pot cunoaște și pe mine. De câte ori realizarea impulsivă „vreau!” s-a transformat în nesatisfăcutul „de ce?”. Poate trebuia să faci o pauză? Poate nu trebuia să te dai „pe mâna” impulsului, fără să te gândești?.

Asta însă nu înseamnă că orice impuls este rău. Viața nu este doar un ritm încet al naturii, când veac după veac răsare soarele, se schimbă anotimpurile…

Viața este și saltul rapid al leopardului după o așteptare îndelungată și o urmărire a prăzii, salt în care a fost depusă toată energia acestei așteptări. Este spontanietatea dansului în care a fost eliberată toată oboseala acumulată și căpătată din nou libertatea. Impulsul bun este cel „maturizat”, cel pregătit prin multă așteptare și gândire.

Nașterea fluturelui este precedată de stadiul pupei. Desigur, putem repede să-i lipim omizii niște aripi, dar nu cred că se va putea folosi de ele. Spontanietatea, libertatea de mișcare și libertatea sentimentelor se formează ca urmare a unui lung proces de maturizare, ceea ce nu există la impulsurile obișnuite.

Nu ai unde să te grăbești. Tot ce se produce repede, nu trăiește mult.

Ilie Latâpov, psiholog

Sursa