Gătesc gratuit pentru oamenii străzii și împart 300 de kilograme de mâncare în fiecare săptămână!

Probabil ai auzit deja de Freeganism – un stil de viață alternativ, adepții căruia preferă să mănânce alimentele expirate sau cu aspect mai puțin frumos care ar putea ajunge la coșul de gunoi. Ekaterina din Sankt-Petersburg a mers mai departe: ea nu doar că adună fructele și legumele inutile din magazine, ci și gătește din ele prânzuri vegetariene pentru toți doritorii, în plus, de două ori pe săptămână pregătește masa pentru azilul de noapte unde se adăpostesc oamenii străzii.

Iată ce povestește femeia despre această experiență:

Într-o bună zi mi-am dat seama că am lucrat 17 ani fără vacanță, dar în tot acest timp nu am făcut nimic pentru a schimba lumea spre bine. Și am decis că acum nu mai vreau să mă gândesc cum să fac bani, dar și să fac ceea ce îmi place. Astfel, în 2018, am renunțat la toate proiectele, m-am concediat și am plecat la un prieten în Sankt-Petersburg. Am început să ajut oamenii și mi-am dat seama că chiar și cu eforturi minime, poți face lumea un loc mai bun.

Dintotdeauna mi-a plăcut să gătesc, de pe la vârsta de 14 ani. Îmi era interesant să gătesc pentru mulți oameni, când trebuie să improvizezi repede ceva din ceea ce ai în frigider și să hrănești o mulțime de oaspeți. La un eveniment la care am fost invitată am cunoscut câțiva freeganieni și am aflat câtă mâncare bună se aruncă zi de zi. Așa mi-a venit ideea de a găti din alimente „salvate”.

După câteva zile am mers la câteva tarabe cu legume și am spus: „O să gătesc pentru cei fără adăpost, pot să iau de la voi produsele pe care le aruncați la sfârșitul zilei?” Și ceea ce m-a uimit enorm de mult a fost că toată lumea a căzut de acord din prima, nu a apărut absolut nicio problemă. Apoi, m-am adresat la azilul de noapte și le-am povestit despre intenția mea. Toți au fost bucuroși să accepte!

Mâncarea salvată și rețetele vegetariene

De obicei, oamenii cred că mâncarea salvată este ceva împuțit și expirat, dar, de fapt, sunt exact aceleași produse pe care le mâncăm acasă. De exemplu, ai cumpărat un kilogram de roșii și le-ai lăsat două zile în frigider – poate că ele deja nu mai arată atât de bine, dar oricum le vei mânca.

Pentru cei fără adăpost gătesc mereu supă. În azil, este important ca totul să fie la fel, fără prea multe opțiuni de alegere, deoarece în caz contrar pot apărea dificultăți și conflicte.

Întotdeauna am fost pentru o abordare rațională. Prin urmare, studiez compoziția produselor și încerc să gândesc meniul astfel, încât acesta să fie echilibrat și variat. De-a lungul verii am gătit supe cu alge marine și terci cu mere. Toamna am gătit supele puțin pipărate – cu un efect de încălzire. Iar acum, pe timp de iarnă, am început să adaug ciuperci. De când gătesc rețete vegetariene, trebuie să compensez ceea ce este în carne cu alte produse. De aceea, mă preocupă foarte mult compoziția felurilor pe care le pregătesc.

La început, eram îngrijorată de faptul că ar putea fi greșit că într-un fel îi forțez pe oameni să mănânce mâncare vegetariană, apoi am decis că am dreptul să gătesc mâncare vegetariană, iar azilul are dreptul să îmi accepte sau nu serviciile.

Produsele îmi sunt oferite în cantități foarte diferite: ceva în kilograme ceva câte două sau trei bucăți. Desigur, nu toate produsele pot fi găsite gratuit, de exemplu, pasta de tomate – am nevoie de foarte multă pastă, cel puțin 5 kilograme pe săptămână. De dragul experimentului am verificat și cantitatea de sare necesară – 400 de grame pentru un fel de mâncare. Atât consumă o familie în câteva luni, iar eu într-o singură zi, dar pentru 150 de kilograme de mâncare.

Bucătăria și serviciul

Eu gătesc în zilele de luni și vineri. Luni – mai mult de 60 de litri de supă. După asta vreau doar să mă culc și să nu mă atingă nimeni. A doua zi, adică marți, împărțesc mâncare altor oameni nevoiași. Iar vineri gătesc mai puțin – 24 de litri, astfel încât îmi rămân puteri și până seara reușesc cu distribuția.

Mai gătesc și împart alimentele sub formă de feluri de mâncare gata pregătite, în total ajung până la 280 – 350 de kilograme pe săptămână. Dacă o persoană vine la mine, încerc să îi ofer mai multe porții, astfel încât toți membrii familiei să aibă suficient pentru câteva zile. Recent, am lansat și livrarea pentru persoanele cu dificultăți de mobilitate.

Pentru viață câștig de pe profilurile mele din Instagram, unde postez despre bucătărie și alte subiecte interesante din viața mea. În plus, conduc un blog despre abuzul emoțional și organizez periodic evenimente educaționale și training-uri.

Îmi place atât de mult să gătesc, încât fără asta încep să-mi ies din minți. Bineînțeles, sunt zile în care mă trezesc și mă gândesc: „Urăsc această bucătărie, nu mai vin niciodată aici, cât de mult am obosit de toate acestea!”, dar de obicei această stare trece. Mănânc aceeași mâncare pe care o distribui – mi se pare că este logic și corect, doar nu le ofer oamenilor ceva orbește.

Într-o lume ideală aș dori să evit publicitatea și doar să gătesc, dar am nevoie de publicitate pentru afaceri – în acest fel pot obține mai multe produse și pot ajuta mai mulți oameni. Până anul viitor, intenționăm să deschidem o cantină, unde oamenii ar putea să primească mâncare gratuit și mi-aș dori să scot acest proiect dincolo de pereții bucătăriei mele.