Gândurile toxice: află de ce dăunează și învață cum să le eviți

Tu despre ce discuți cu cei apropiați? Ce ți se spune la telefon despre alți oameni. Majoritatea dintre noi sunt obișnuiți cu fluxul negativ de informație: prețurile cresc, sănătatea e tot mai rea, cineva a murit, altcineva a nimerit în accident și tot așa. Dar cum ne influențează toate acestea viața? Își spune istoria sa o tânără pe nume Ana.

Recent am împlinit 32 de ani. Chiar de dimineață m-a sunat mama ca să mă felicite. După ce mi-a urat numai de bine, m-a împins păcatul s-o întreb ce mai face. După o răsuflare adâncă a început:

-Îl ții minte pe unchiul fostei tale colege de clasă, Irina? Iată a murit din cauza gerului nu departe de casa noastră. Iar vecinul nostru Ionel, a aflat că al treilea copil nu este de la el și și-a tăiat venele. Este la reanimare. Iar tanti Maria…

Draga mea mamă, cum crezi că o să mă simt eu de ziua mea, după toate aceste noutăți auzite de la tine? Ce dispoziție crezi că voi avea ca să merg să sărbătoresc. Desigur că îmi pare rău pentru toate aceste necazuri, dar chiar trebuia să mi le spui? Doar nu ți-am cerut.

După această convorbire mi-am dat seama că toate discuțiile mele cu mama sunt cam de același gen. Sinceră să fiu, imposibilitatea de a fi fericită este o caracteristică de familie. Pentru noi parcă nu există noutăți pozitive.

Despre faptul că informațiile pot fi toxice, sunt scrise sute de cărți. Iată, de exemplu, în cartea „Părinții toxici” de Susan Forward se spune: „Părinții pun în noi semințe, care marchează relația noastră cu lumea și aceste semințe cresc odată cu noi. În unele familii acestea sunt semințe de iubire, respect, independență, iar în altele sunt semințe de frică, îndatoriri false și vinovăție”. Toxicitatea se ascunde după diverse măști și pentru mulți oameni acest comportament este o metodă de a atrage atenția, de a manipula copilul, de a-și justifica inacțiunea.

Din fericire, gândirea este ceea ce creștem singuri, ea nu nu este transmisă ca moștenire. Ea poate fi schimbată, dar printr-un proces foarte îndelungat.

Susan Forward recomandă să ne instituim niște granițe, chiar și în comunicarea cu cei apropiați. Trebuie să fim independeți din punct de vedere emoțional și să nu le permitem celorlați să ne influențeze negativ.

Multă vreme eu am acceptat ceea ce-mi spune mama ca un lucru firesc, inevitabil și asta m-a făcut și pe mine la fel de nefericită ca și ea. Pur și simplu nu am avut de la cine să învăț să mă bucur.

Am decis că de azi înainte îi voi spune mamei să-mi împărtășească doar noutățile bune. Știu că va fi greu, poate că o perioadă nici nu va ști ce să-mi spună, însă numai așa mă voi putea bucura de viață.

Sursa