Filosofia unei pisici: Despre cât este de importantă iubirea de sine!

Timp de jumătate de oră, Elena s-a rotit în jurul cuierului cu pantaloni.

-Mă uit eu, este deja a cinea oară când vii la noi, nu te poți hotărî?

Fata s-a întors brusc și se uită prin magazin. Nu este nimeni, înafară de o pisică mare și pufoasă care stă pe fotoliul vânzătorului la capătul sălii. A pus umerașul la loc și a făcut un pas în urmă, dar vocea se făcu din nou auzită în spatele ei:

-Dar viața trece, – a spus ea filosofic. – Multe plăceri au trecut pe alături?

Elena s-a uitat zăpăcită la pisică.

-Nu fi atât de uimită. Deci, ce e cu pantalonii, iarăși nu îi cumperi? Vei aștepta să slăbești?

-Mhm… – înghiți în sec fata.

Pisica s-a apropiat încet de ea, ștergându-și coada de piciorul ei.

-Păcat. Renunți în zadar la plăcere.

-Păi, nu este decent să îmbrac un astfel de imprimeu pe un fund atât de mare, – Elena a luat pantalonii și i-a pus în față. – Ce vor zice oamenii? Iată când voi slăbi…

-Dar dacă nu? Vei continua să renunți? Este un cerc nesfârșit: ba fundul e mare, ba pielea este lăsată, ba sânii și-au pierdut fermitatea. Buzele sunt mici, urechile mari, nasul strâmb. Întotdeauna există ceva de ce să te plângi. Iar ce vor zice oamenii… M-ai făcut să râd. Fiecare este preocupat de propria viață, dragă. Ceea ce vor spun ei, nu este nimic altceva decât o iluzie în capul tău, care nu te lasă să trăiești așa cum îți dorești…

-Așa e… – Elena a tras aer în piept.

-Desigur, așa este, – a intervenit din nou pisica. – Totul pentru că nu există iubire de sine. De aici apar și aceste complexe. De când lupți cu kilogramele în plus?

-De zece ani, –  a răspuns fata.

-Mdaa, uite cum se dovedește a fi – de zece ani nu mai poți purta hainele care îți plac, refuzi să ieși cu cineva. Nu îți faci coafură, machiaj. Alegi ceea ce poți și nu ceea ce dorești, așteptând să vină momentul când vei putea să începi să trăiești. Doar că viața zboară pe lângă tine ca o săgeată. Dar tu nu vezi asta, în urmărirea eternă a idealului. Nu sunt împotriva idealului, dar nu să tinzi la el într-un mod atât de trist.

Imaginează-ți: ai început să slăbești, fundul arată în sfârșit bine și ți-ai cumpărat acești pantaloni și un tricou și o grămadă de lucruri din viața ta viitotare… Dar se dovedește că greutatea ta scade din cauza unei boli și ți-a mai rămas să trăiești doar 3 luni!

Ce ai făcut ochii ca cepele? Altfel nu se poate.

Ești prinsă într-o ambuscadă. Acum nu-ți poți permite nimic și nici apoi nu vei putea. Deja ți-au dat lacrimile? Excelent! Da, terapia mea este dură, pentru că voi nu puteți înțelege ce este cu adevărat important – faptul că trăiești acum iar mâine poate să nu mai existe.

Minunile pot fi create doar având iubire de sine! Și atâta timp cât nu te accepți așa cum ești, totul va trece pe lângă tine. Căci atunci când te iubești, vrei să îți pregătești mâncare sănătoasă, sportul devine o bucurie, și pantalonii stau perfect indiferent de siluetă. Oamenii arată altfel atunci când au iubire de sine, au o lumină în interior care nu poate fi ascunsă și distrusă cu nimic.

Goana după ideal este ca roata veveriței. Eșecuri constante și încercări de a începe o viață nouă de luni, de anul viitor… drumul acesta duce spre nicăieri. Nu te așteaptă decât dezamăgire.

Așa că ți-ai luat pantalonii și te-ai dus în cabina de probă chiar acum!

Elena a strâns pantalonii la piept și nu-i venea să creadă că chiar i se întâmplă…

-Începe să trăiești acum și nu atunci când vei slăbi, vei fi mai deșteaptă sau vei deveni ideală!