A fi fericit când ești singur este cea mai înaltă formă de libertate!

Singurătatea este un răspuns emoțional complex și neplăcut la izolare sau lipsa de tovărășie. Durerea singurătății este atât de insuportabilă încât, de-a lungul istoriei, închiderea și izolarea a fost folosită ca formă de tortură și pedeapsă.

Pe lângă faptul că este dureroasă, singurătatea mai este dăunătoare. Oamenii singuratici mănâncă și beau mai mult, fac puține exerciții fizice și dorm mai puțin. Toate acestea prezintă un risc mai mare de a dezvolta probleme psihologice, cum ar fi depresia, psihoza și dependența, dar și probleme fizice, precum cancerul și bolile cardiovasculare.

Omul a evoluat de-a lungul mileniilor într-unul dintre cele mai sociale și interconectate dintre toate animalele. Dintr-o dată, acesta se trezește a fi singur, și nu pe vârful unui munte sau pe o plută în largul mării, ci într-un oraș cu milioane de locuitori, cu toate cele necesare la îndemână dar fără contact.

Împotriva legilor naturii, există astfel de oameni care aleg să se îndepărteze de restul societății sau, cel puțin, să nu caute în mod activ interacțiune socială. Astfel de „singuratici” se pot bucura de o viață bogată interioară sau pur și simplu nu iubesc sau nu au încredere în ceilalți.

Se consideră că ești ciudat dacă nu ai pe cineva și nu simți nevoia de a avea pe cineva care să te țină de mână în fiecare zi. Însă, adevărul este că nu ar trebui să asociem fericirea cu relația de cuplu.

Unii oameni nu știu să se simtă bine și confortabil în singurătate, nu au un echilibru personal și nu se bucură de acea maturizare care nu poate fi obținută decât trăind în singurătate.

Experiența de a fi singur îți oferă timpul necesar pentru a te cunoaște mai bine, pentru a învăța să îți asculți propria voce și a te iubi pe tine însuți.

Nietzche considera că oamenii fără aptitudinea sau oportunitatea de a se bucura de singurătate sunt simpli sclavi, pentru că nu au altă alternativă decât cultura și societatea papagalilor. În schimb, cei care au reușit să vadă adevărata față a societății caută să se retragă în singurătate, care devine sursa și garantul unui set de valori și ambiții mai autentice:

Aleg singurătatea ca să nu beau din cisterna tuturor. Când sunt printre oameni, trăiesc așa cum o fac alții și fac ceea ce fac alții, dar nu ceea ce cred de cuviință cu adevărat. După un timp, întotdeauna îmi pare că asta mi-ar răpi o părticică din suflet.