Fără telefoane mobile și computere: Oare cum trăiam și ne distram în copilărie?!

Mama mea tăia carnea, apoi ouăle pentru salată și ungea untul pe pâine pe același tocător și cu același cuțit, fără a le trata cu dezinfectant și nu am avut niciodată intoxicații alimentare. Sandvișurile noastre pentru școală erau învelite într-o hârtie maronie, și nu păstrate în mini frigidere, dar nu-mi amintesc ca cineva să se infectat cu E. coli din această cauză.

Ne scăldam în lac, la râu sau în general ne jucam prin băltoace, și nu într-o piscină clorurată. Toți purtam ghete, și nu adidași cu talpă în care există perne de aer și reflectoare încorporate, care costă la fel de mult cât un automobil. Și cu toate acestea am crescut fără leziuni grave și probleme cu picioarele.

La noi în clasă era o centură cu care erau pedepsiți elevii care aveau un comportament prost. Ei numeau asta disciplină și toți am crescut cu respect față de oamenii mai în vârstă. Eram peste 40 de copii în clasă și toți am învățat să citim și să scriem, toți am crescut oameni.

Pur și simplu nu îmi amintesc momente de plictiseală, deși nu aveam computere, Playstation, Nintendo, X-box sau 270 de posturi de televiziune digitală. Nu-mi amintesc să mă fi plictisit cândva. O, da! Și unde erau antihistaminicele și setul de sterilizare atunci când m-a înțepat albina? M-ar fi putut ucide!

Niciun om pe care l-am cunoscut nu a spus vreodată că este dintr-o familie vulnerabilă. Cum puteam să știm asta? Nu am avut niciodată nevoie de cursuri de terapie de grup sau de gestionare a furiei. Evident, eram atât de preocupați de problemele sociale, încât nici nu am observat că întreaga țară nu lua antidepresive. Oare cum am supraviețuit?

Pace și dragoste tuturor celor care țin minte această epocă și tuturor celor care, din păcate, nu au apucat să o cunoască. Nu aș schimba copilăria pe care am avut-o pe nimic în lume!