E revoltător ce cred pisicile despre noi! Explicația specialiștilor o să te dezamăgească

Chiar dacă tu îți abordezi pisica ca pe un membru al familiei, ea se pare că are o cu totul altă părere despre tine. 

Majoritatea iubitorilor de pisici se consideră un fel de părinte, care are grijă, hrănește, adăpostește și alină animalul drag ca pe un copil. Ei comunică, îl laudă și îl ceartă cu tandrețe pentru draperiile rupte sau pentru șoarcele împuțit adus în casă. Totul se datorează antroporfismului nostru, adică înclinației de a le atribui animalelor trăsături omenești. Pisica privește însă totul mult mai prozaic. El te percepe ca pe „un motan gigantic inofensiv” declară biologul și directorul Institutului de Antropolgie din Bristol, John Bradshaw.

Analizând timp de 30 de ani comportamentul animalelor domesticite, Bradshaw oferă o explicație curioasă a comportamentului pisicilor în prezența omului.

În primul rând el subliniază că pisicile nu sunt încă domesticite definitiv. Ele sunt mult mai aproape de strămoșii lor sălbatici, decât câinii de ai lor. Unul dintre motivele acestui fapt este că atunci când a domesticit câinele, omul era cointeresat să fie înțeles de către câine (de ex: la vânătoare). Pe când de la pisică omul a așteptat doar ca aceasta să prindă șoareci. Apropo, pisicile nu au fost niciodată hrănite în mod special. Respectiv, între om și pisică nu a fost o relație de interdependență. Ele trăiau undeva prin preajmă, într-o lume paralelă.

Necesitatea emoțională a oamenilor în comunicarea cu pisicile a apărut recent. Unde mai pui, că statisticile lui Bradshaw arată că 85% dintre pisici se împerechează cu motanii sălbatici din stradă, de aceea specia lor rămâne a fi încă relativ sălbatică.

Atunci când un motan apasă cu lăbuțele pe noi sau pe canapea, el repetă mișcările pe care le fac pisicuții pentru a stimula lactația la mamele lor. Atunci când pisica se plimbă printre picioare sau se lingușește ca să fie mângâiată, ea de fapt își arată atitudinea pozitivă față de om – în același mod ele procedează și cu alte pisici. Atunci când aduc șoareci morți în casă, ele nu-și arată grija față de stăpân, ci pur și simplu își aduc hrana într-un loc sigur, ca să o mănânce mai apoi.

Bradshaw ne previne, că nu trebuie să așteptăm din partea pisicilor aceeași afecțiune, ca cea pe care o primim în mod automat de la câini. Există situații foarte rare când se întâmpla ca pisica să răspundă similar sentimentelor noastre. Orice ar fi, noi nu suntem centrul universului lor.