Doar această poveste te face să vezi lumea cu alți ochi

O poveste uluitoare despre subestimări, prejudecăți și valorile umane false, care te fac să privești lumea cu alți ochi.

Șeful meu, în fiecare zi conducea către vila lui o mașină luxoasă. Eu trebuia să-i deschis porțile și să-l salut. Eram în serviciul de pază al rezidenței. El niciodată nu mi-a răspuns la salutul meu, nici cu o privire sau gest. Odată el m-a găsit căutând resturi într-o ladă de gunoi. Nu a reacționat, de parcă nu m-ar fi văzut.

A doua zi am găsit un pachet de hârtie, exact în acel loc. Era curat și plin cu mâncare, aranjată frumos. Produsele din el erau proaspete, desigur am fost foarte fericit. Am mâncat cu poftă.

De atunci, în fiecare zi găseam un pachet cu legume și cele necesare. A devenit un ritual. Meniul familiei mele s-a diversificat enorm, soția și copii mei erau fericiți. O întrebare mă frământa, cine era acel necunoscut atât de generos cu mine.

Într-o dimineață am aflat că șeful meu a decedat. În acea zi a venit foarte multă lume la rezidență. Atunci, eu nu am găsit pachetul cu mâncare, ca de obicei. Credeam, că l-a luat cineva din mulțime, dar mâncarea a lipsit și în zilele următoare.

Următoarele săptămâni eu și familia mea am suferit mult. Nu aveam nici un ajutor. În cele din urmă, am decis să merg la soția șefului meu, pentru o majorare de salariu. Altfel, eram năruit. Ea m-a ascultat atent, apoi m-a întrebat: ”De doi ani ai același salariu, de ce astăzi anume nu îți ajung bani? ” Eu i-am relatat despre pachetul magic cu hrană. M-a întrebat de când nu am mai primit pachetul.

Atunci am înțeles că în ziua când a decedat șeful meu. Ea a început să plângă. Îmi părea rău că am început discuția și mi-am cerut iertare. I-am explicat, că nu am știut cine a fost atât de generos cu mine. Ea mi-a zis:

-Nu îți face griji, am plâns pentru că am găsit în sfârșit a șaptea persoană. Eu știam că soțul meu în fiecare zi ducea 7 pachete cu mâncare la 7 persoane diferite. Uite că am aflat și despre tine, mă bucur că o să vă pot ajuta.

Din acea zi, am început să primesc pachetul cu alimente. Doar că acum nu mai era plasat lângă lada de gunoi, dar mi-l aducea acasă fiul cel mic al familiei. De câte ori am încercat să-i mulțumesc, nu mi-a răspuns. Mi-am zis că seamănă cu tatăl lui. Într-o zi, am strigat din răsputeri: ”Mulțumesc”, iar băiatul mi-a spus să nu mă supăr dacă nu răspunde, el și tatăl lui au avut de la naștere probleme cu auzul.

Iată am așa viața mea s-a schimbat și am înțeles că uneori oamenii nu se zâmbesc, dar ei pot fi extrem de generoși.

error: Content is protected !!