Decizia unui bărbat: Nu o ajut pe soția mea și nici nu intenționez să o fac!

Un prieten a venit la mine la o ceașcă de ceai, ne-am așezat la bucătărie și vorbeam despre una alta. În timpul conversației, mă ridic și îi zic: „Acuș, să spăl cănile și mă întorc.”

Prietenul s-a uitat la mine ca și cum i-aș fi spus, că mă retrag pentru construcția unei rachete spațiale. Cu o mare confuzie și admirație în voce, el îmi zice: „Mă bucur că îți ajuți soția. Eu nu o ajut pe a mea, pentru că am încercat de câteva ori să fac câte ceva și nici măcar nu mă laudă. Săptămâna trecută am spălat podeaua și nu mi-a spus niciun cuvânt în semn de recunoștință…”

M-am așezat înapoi pe scaun și am încercat să îi explic, că eu nu o ajut pe soția mea. Soția mea nu are nevoie de asistent, ea are nevoie de un partener. Sunt partenerul ei în casă și avem diferite funcții în acest parteneriat, dar a face treburile casnice nu este un „ajutor”.

Nu o ajut pe soția mea să curețe casa, pentru că și eu locuiesc în această casă și trebuie să fac curățenie în ea.

Nu o ajut pe soția mea să gătească, pentru că și eu vreau să mănânc și, de asemenea, trebuie să gătesc.

Nu o ajut pe soția mea să spele vesela după cină, pentru că și eu am folosit aceste vase.

Nu o ajut pe soția mea cu copiii ei, pentru că aceștia sunt și copiii mei, iar datoria mea este să le fiu tată.

Nu o ajut pe soția mea să spele, să strângă și să calce hainele, deoarece acestea sunt și hainele mele și a copiilor mei.

Nu sunt un asistent în această casă, fac parte din această casă. Iar în ceea ce privește laudele, mi-am întrebat interlocutorul, când ultima dată, după ce soția lui a făcut curățenie în casă, a spălat hainele, a schimbat lenjeria de pat, a pregătit de mâncare sau a aranjat ceva, i-a mulțumit?

Nu ți se pare absurd? Oare nu e straniu, când o dată în viața ta ai spălat podeaua să aștepți un trofeu special pentru meritele tale? De ce? Nu te-ai gândit la asta, amice?

Poate că ai fost învățat cândva că toate aceste lucruri se fac de la sine, că nici nu trebuie să depui vreun efort? Ei bine, atunci laud-o așa cum ai vrea să fii lăudat, cu aceleași cuvinte și cu același sentiment.

Ajut-o, fii un partener adevărat, nu un oaspete care vine în această casă doar să mănânce, să doarmă, să facă un duș și să-și satisfacă necesitățile. Fii acasă. La tine acasă.

Adevăratele schimbări în societate încep în casele noastre. Învățați-vă copiii ce înseamnă parteneriatul în familie!