Am decis să mă întorc la stilul minimalist de viață pe care îl aveam cândva… și am început cu garderoba!

În tinerețe, Maria, bunica prietenei mele, avea o garderobă foarte mică. Ea știa cum să utilizeze cu pricepere resursele disponibile și rămânea întotdeauna elegantă și îmbrăcată cu gust. Ea și acum o poate face.

Maria, fiica și nepoata au o casă mare, dar niște dulapuri foarte mici pentru haine (ele nici măcar nu au cameră de garderobă în casă). Dar se îmbracă astfel încât nimeni nu acordă atenție la numărul limitat de haine – acestea subliniază frumusețea lor naturală.

Această situație poate fi foarte bine descrisă printr-un citat de-al nemaipomenitei Coco Chanel:

„Dacă ai rămas uluit de frumusețea unei femei, dar nu îți poți aminti, în ce era îmbrăcată – înseamnă că ea era îmbrăcată impecabil.”

Întotdeauna m-a inspirat această poveste și abordare, dar relația mea cu hainele a evoluat altfel.

Atunci când învățam la universitate, garderoba mea era foarte mică și modestă. La acea vreme, am început să locuim împreună cu soțul meu și închiriam ambii un apartament. Nu prea aveam bani să cheltuim pe haine și accesorii. Aveam puține lucruri și, la acel timp, mă deranja acest fapt.

Apoi au venit și vremurile bune. Am început să lucrez și eram în stare să îmi cumpăr mai multe: haine, încălțăminte, cosmetică… Desigur, am profitat de acest lucru!

Timpul a trecut, noi ne-am mutat în apartamentul propriu și aici eu în sfârșit aveam o cameră de garderobă. Cumpărăturile mele continuau, dar brusc s-a dovedit că această cameră de garderobă nu este chiar atât de încăpătoare. Atunci când am început să găsesc prin dulapuri haine cu etichete, am înțeles că asta a devenit o problemă. Am decis să mă întorc la stilul minimalist de viață pe care îl aveam în anii de studenție, dar cu o singură condiție – hainele să fie de maximă calitate.

M-am gândit mult la asta și după ce am privit filmul „The True Cost” am decis, că aș putea să mă asigur pe deplin cu haine confecționate de mine. Știu a coase, a tricota, a împleti, a desena și alte verbe. Sunt destul de capabilă să îmi creez o garderobă mică pentru fiecare sezon. Nu voi putea să-mi cos doar blugi, dar posibil e prea devreme să îmi pun astfel de limite.

Am selectat doar cele mai preferate lucruri, care se combină bine între ele. Iată-le:

Restul hainelor le-am împărțit în trei grămezi: pe care să le ofer în dar, să le vând și care să le dau la reciclare. La reciclare am dat foarte puține, pentru vânzare am selectat vreo 15 lucruri noi (inclusiv pantofi și genți) și vreo 30-40 kg de haine le-am dăruit celor care nevoiași. Cu pantofii și accesoriile am făcut același lucru.

Acum treptat, pas cu pas, îmi voi înlocui toate lucrurile cumpărate cu cele pe care le voi crea cu propriile mâini. Noua mea garderobă va fi opusul complet al „modei rapide” – va fi una lentă, deliberată, foarte personală și simțită de inimă și vârfurile degetelor.