Dansul – noua revoluție în Neuroștiință! Află cum acesta angajează și schimbă creierul uman!

Neuroștiința dansului este o ramură de cercetare nouă, dar care se dezvoltă foarte rapid. Aceasta are ca scop să descopere cum și de ce dansul angajează și schimbă creierul uman.

Dansul a fost un aspect universal al experienței umane de milenii și face parte din ADN-ul nostru colectiv. Corpurile și creierele noastre au evoluat pentru a dansa sincronizat în unison. Dansul practicat regulat pare să schimbe modul în care gândim și interacționăm unul cu celălalt.

În anul 2017, într-un articol științific Hanna Poikonen de la Universitatea Helsinki scrie: ,,În dans, elementele de bază ale omenirii se combină într-un mod natural. Această activitate combină actul creativ, mișcări perfecționate și colaborarea, mai mult decât o face muzica. Mișcarea implică întregul corp, la fel ca și sportul. Studiile privind producerea muzicii și a mișcării arată modul în care creierele a doi oameni devin acordate la aceeași frecvență în timpul cooperării. Acest lucru este evident în modul în care undele cerebrale de joasă frecvență ale participanților devin sincronizate.

Sincronizarea creierului permite o colaborare perfectă și este necesară pentru crearea armoniei între muzică și mișcare.”

În anul 2006, într-un studiu elaborat de Steven Brown, Michael J. Martinez și Lawrence M. Parsons au participat amatori dansatori de tango. Aceștia au efectuat mișcări de dans specifice într-o scanare PET cu, apoi și fără muzică. Brown și colaboratorii au observat că vermisul cerebelului susține antrenarea mișcării la ritmul muzical.

Dansul implică mișcarea întregului corp și reprezintă cea mai complexă formă de mișcare umană, care aduce la suprafață aspecte inconștiente și legate de personalitate. În această activitatea sunt implicate mai multe circuite neuronale, care activează sistemul motor, cognitiv și emoțional.

Această ramură proaspătă a neuroștiinței este la început de drum, însă are potențialul de a reduce la un singur sistem mai multe domenii, cum sunt contactul corporal, controlul motor, învățarea prin imitare, expresia emoțională și psihodinamica inconștientă.

sursa