Dacă poți să te ierți, karma dispare. Din acel moment, începe o nouă viață!

Acest lucru arată încă odată cât suntem de puternici. 

Trebuie să îi ierți pe toți cei care te-au rănit, chiar dacă pare că ceea ce au făcut este imposibil de iertat. Iartă-i nu pentru că merită iertare, ci pentru că nu mai vrei să suferi și să suporți această durere de fiecare dată când îți amintești cum ai fost tratat.

Și nu contează cum anume ai fost jignit – iartă-i, pentru că nu vrei să te îmbolnăvești. Iertarea este necesară pentru propria vindecare sufletească. Tu ierți pentru că ai compasiune pentru tine însuți.

Iertarea este o manifestarea a iubirii de sine. 

Să luăm drept exemplu, o femeie divorțată. Imaginează-ți că ea a fost căsătorită timp de zece ani, apoi s-a certat cu soțul din cauza unei greșeli cumplite.

A divorțat și își urăște din tot sufletul fostul soț. De fiecare dată când îi aude numele simte crampe abdominale și greață. Veninul emoțional este atât de puternic încât ea nu mai este capabilă să îl suporte.

Ea are nevoie de ajutor și merge la psihoterapeut. Îi spune: „Mă doare. În mine fierbe totul – gelozie, furie, indignare. Asta nu se iartă! Urăsc acest om!”

Psihoterapeutul îi răspunde: „Trebuie să te eliberezi de aceste emoții, vorbește despre ele, eliberează-ți furia. Ia o pernă și lovește în ea. Descarcă-ți furia pe ea!”

Femeia îi urmează sfatul și creează o explozie conștientă de emoții. Îi stă mai ușor. Dar, când își vede din nou fostul soț, furia ei se întoarce mai puternică ca înainte.

În acest caz, o explozie de emoții nu poate aduce decât o ușurare temporară. Această tehnică nu vindecă rana în sine. Acea femeie trebuie să-și ierte fostul soț pentru durerea provocată.

Cum să îți dai seama dacă ai iertat cu adevărat o persoană? Întâlnirea cu el nu îți mai trezește sentimentele de cândva. Numele acestei persoane nu îți mai provoacă acea reacție emoțională. Cu alte cuvinte atingerea rănii nu mai doare – asta înseamnă că ai iertat cu adevărat. Rana s-a vindecat.

Avem sute de motive și scuze pentru a nu ierta. Dar adevărul este că suntem obișnuiți să nu iertăm. Nu am încercat niciodată să o facem, stăpânim doar abilitatea neiertării.

Mai mult de atât, obișnuim să suferim doar pentru a-l pedepsi pe cel ce ne-a ofensat. Ne provocăm nouă înșine durere, declarând: „Uite ce fac! Și totul este din cauza ta!”

Aruncă-ți mândria la coșul de gunoi. Uită de sentimentul de importanță de sine și cere iertare. Mai întâi, fă o listă cu toți cei de la care consideri că trebuie să îți ceri iertare și apoi cere-ți scuze de la fiecare în parte.

Apoi fă o listă cu toți cei care te-au jignit și te-au ofensat – a celor, pe care trebuie să îi ierți tu. Iartă-i pe toți și realizează că, indiferent de ceea ce au făcut, tu nu porți nicio vină.

Iar atunci când te ierți pe tine însuți, te cuprinde armonia, iubirea de sine devine mai puternică. Aceasta este iertarea supremă – când în sfârșit te ierți pe tine însuți.

Dacă poți să te ierți, karma pur și simplu dispare. Din acel moment, începe o nouă viață.