Cuvintele profesoarei i-au schimbat viața: De atunci, băiatul și-a găsit rostul!

Într-un mic sătuc uitat de lume, un băiat mergea la școală. Era în clasa a opta, îi plăcea să se ridice la bară și era cel mai bun la alergat. Însă, în științe nu era prea puternic. O relație aparte avea cu profesoara de limbă. Aceasta îl tachina mai mereu și îl certa pentru fiecare greșeală pe care o făcea.

Mai avea ea un obicei: de fiecare dată când clasa scria dictare, îl scotea pe acel băiat în fața clasei, scotea caietul lui și începea să-i analizeze greșelile și să le comenteze răutăcios.

Și iată așa după ultima dictare, profesoara a râs și l-a certat până a întrecut măsura. I-a zis ceva de tatăl lui, care nu mai era în viață: dacă acesta era viu, i-ar fi fost rușine cu un asemenea fiu. A fost o lovitură destul de dureroasă, pentru că băiatul ar fi dat orice, doar pentru a-l mai vedea o singură tată pe tatăl său. Cu câțiva ani în urmă, bărbatul a plecat la pescuit dar nu s-a mai întors acasă.

După această întâmplare, băiatul avea multe obligațiuni de îndeplinit, pentru a îngriji și a-și ajuta mama și frățiorii mai mici. Nu avea el timp să învețe, însă profesoara nici măcar nu încerca să-l înțeleagă.

Atât de mult l-au rănit cuvintele ei, încât băiatul a ieșit în grabă din clasă. A fugit dezbrăcat cum era și picioarele l-au dus spre locul unde a fost ultima oară tatăl lui – la marginea lacului. Apropiindu-se, băiatul a văzut cum o fetiță micuță, de vreo 5-6 ani, încerca din răsputeri să-și scoată fratele din apa înghețată.

Văzând această scenă, el s-a grăbit să-l scoată cât mai repede din apă. Nu numai că a reușit să-l salveze, dar și l-a scos la țărm. Uitând de hainele ude, a fugit spre sat să caute ajutor. Din fericire, a întâlnit un vecin care a luat copilul scăpat de la înec. Fiind complet epuizat, băiatul a căzut la pământ. Și-a venit în fire la spital, după care încă o lună a luptat cu boala, dar a reușit să-și revină.

La întoarcerea acasă, primarul satului l-a invitat la palatul de cultură unde a fost mulțumit și remunerat pentru fapta eroică pe care a făcut-o. Acolo, pe scenă, de el s-a apropiat un angajat de la Situațiile de Urgență care i-a înmânat o diplomă pentru curajul de care a dat dovadă.

Ofițerul l-a invitat pe băiat în echipa lor, deoarece, după spusele lui, astfel de oameni curajoși sunt întotdeauna bineveniți în rândurile trupelor speciale. Anume atunci, băiatul și-a găsit scopul în viață, pentru care era gata să muncească și să meargă înainte. El a înțeles că vrea să facă ce știe el mai bine – să salveze oameni!