Curiozități din istoria furculițelor: vei fi uimit să afli de ce slujitorii bisericii erau împotriva acestor ustensile

Pe lângă cea cu 4 dinți, există încă o varietate mare de furculițe. În restaurantele selecte vei vedea neapărat furculiță cu 2 dinți pentru hering, cu 5 dinți pentru șprot, cu 3 dinți pentru stridii. Actualmente știu să folosească tacâmurile chiar și copiii, însă cu câteva sute de ani în urmă utilizatul furculiției era condamnat de biserică.

Chiar dacă cele mai vechi furculițe, găsite de către arheologi, aparțineau egiptenilor, în Europa acestea au început să se fie folosite abia în anul 1700. Un pic mai târziu, au devenit populare și în America.

Primele furculițe apărute erau confecționate din bronz sau argint și aveau câte 2 dinți.

Furculițele care seamănă foarte mult cu cele de astăzi erau folosite pe larg în Persia, în special de către oamenii bogați. În timp ce în Europa de Vest, se mânca încă cu lingura, cuțitul sau chiar cu mâna.

Dintre țările Europene, pentru prima dată, furculița a ajuns în Italia, în secolul XI. Posibil că una dintre cauzele răspândirii acesteia în această țară a fost consumul de paste. Italienii au observat că e foarte comod de mâncat spaghetele cu furculița.

În imaginea de mai jos este reprezentată o furculiță specială pentru spaghete.

Biserica a fost cea care s-a împotrivit răspândirii furculițelor. La nunta prințesei Theodore Anne Ducainte, fiecare oaspete avea lângă farfurie și o furculiță, însă preoții au catalogat acest gest ca fiind unul împotriva lui Dumnezeu. Ei au motivat asta prin faptul că oamenii au fost creați cu 10 degete, ca să poată mânca cu mâna.

În Spania, furculițele au devenit cunoscute în secolul XVI, în America în secolul XVII, iar în Anglia în XVIII. Ulterior, furculițele au început să fie răspândite în masă.

Sursa