Cum să recunoști criza vârstei mijlocii și cum să treci ușor peste ea. Uite părerea psihologului

„Fiind la vârsta mijlocie, m-am trezit într-o dimineața și am înțeles că nu mai pot trăi așa.

M-am săturat să mai fiu un pilon, am înțeles că acea capacitate de a nu trăda principiile, soția, vocația și așteptările celor din jur, de fapt nu este o virtute a mea, ci o constrângere. Și mă constrâng singur la toate astea. Ceea ce am obținut cu o muncă extraordinară, s-a devalorizat până la câțiva bănuți. Și ce îmi este scump cu adevărat, nici eu nu știu. Necunoașterea mă îngrozește, fiindcă până nu demult am fost un om competent, învățat – un om de succes. Iar acum nu mai știu ce e cu mine.

Și am început să mă strădui. Să mă strădui să nu observ, să nu mă gândesc și să nu mă opun schimbărilor, în speranța că totul va fi așa cum a fost. Calm și nobil, așa încât nimeni să nu vadă, iar eu să uit.

Eu merg la serviciu, îmi sărut soția, merg la plimbare cu câinele, beau bere cu prietenii… Sau poate să merg la sport, poate să citesc vreo carte? Sau poate…?

Însă iar e dimineață… și iar…și iar…” Criza vârstei mijlocii este un iad, prin care trebuie să treacă majoritatea oamenilor, indiferent de sex, situație financiară și religie.

Iată care sunt caracteristicile de bază:

-oboseala fizică și psihologică;

-depresia;

-senzația de pustietate sufletească;

-pierderea sensului vieții;

-lipsa dorințelor;

-senzația de singurătate;

-acutizarea bolilor psihosomatice.

Așadar, la mijlocul vârstei omul simte necesitatea de a înțelege sensul existenței sale și de a-l argumenta prin propriile valori și nu prin cele impuse.

Anume la mijlocul vieții, în punctul „0”, omul se confruntă cu dorința de a lăsa ceva după el, de a lăsa amintiri, de a crea ceva în numele său și nu în numele altcuiva sau a altceva.

Anume dorința de a ști că viața sa nu este fără folos, îl determină pe om să intre în acest Iad numit criza vârstei mijlocii. Pentru a putea trece prin el, e nevoie de o adresare la un psihoterapeut, deși se poate de depășit situația și de sine stătător, căutând sensul existenței de mai departe.

Dacă alegi a doua situație, atunci îți recomand să iai un pix și o foaie și să petreci o seară, cunoscându-te mai bine. Realizează următorul exercițiu:

Imaginează-ți că viața ta este un roman, iar tu ești autorul. Romanul urmează să fie publicat în a doua ediție și tu ai posibilitatea să îl rescrii. Ce schimbări vei face, ce ai lăsa așa cum este?

De asemenea, răspunde și la următoarele întrebări:

-Ce ar putea să-ți umple viața cu bucurie, inspirație și sens?

-Cum ar trebui să fie senzațiile, acțiunile și relațiile tale pentru a-ți simți viața plină de sens?

-Ce vis de-al tău nu a devenit realitate?

-Unde și când ai înțeles ca el este irealizabil?

-Ce te-a împiedicat până acum să ai o viață plină de sens?

-De ce ai nevoie pentru a-ți încheia viața, fără să regreți că se termină?

-Dacă viața ta ar fi un experiment ce îți permite să înveți ceva, care ar fi lecția pe care ar trebui s-o ei?

-Ce rol ai jucat până acum în viața ta?

-Ce măști ai fost nevoit să porți?

-Cu ce te-au ajutat ele?

Așadar, criza vârstei mijlocii îl pune pe om să aleagă între a accepta provocarea de a deveni autorul propriei vieți, care să ia responsabilităție pe proprii umeri și între a o refuza, trăind în continuare după sugestiile și sfaturile altora.

Durata acestei crize depinde de cât de repede va fi făcută această alegere, care în orice situație trebuie făcută de sine stătător.

Svetlana Ripca, psiholog

Sursa

error: Content is protected !!