Cum să crești o fiică de succes? O metodă banală care pare ineficientă în adolescență, dar care dă roade la maturitate

Să educi o fată nu este deloc simplu. De obicei, orice observație părintească are o reacție de tipul dării ochilor peste cap, trântitul ușilor sau a unui răspuns grosolan. Jurnalistul Bill Murphy spune că este important de a le spune copiilor despre așteptările noastre, chiar dacă primim un feedback nu prea pozitiv.

Un grup de cercetători de la Universitatea din Essex a realizat un studiu amplu asupra istoriilor de viață a 15 mii de fete britanice, în vârstă de 13-14 ani. Au fost analizate reușitele lor pe parcursul a câtorva zeci de ani. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că așteptările mari ale părinților în raport cu fiicele lor – adolescente este unul dintre cei mai importanți factori de care depinde viitorul succes al femeii, deja mature.

S-a constatat, că fetele a căror părinți aveau mari așteptări în raport cu ele:

-devin însărcinate mai rar în timpul adolescenței

-într-un procent mai mare își fac studiile la universitate

-mai rar rămân la un loc de muncă prost plătit

-mai rar rămân fără un loc de muncă pentru o perioadă îndelungată.

Desigur că această metodă nu-i va asigura fetei o viață fără griji, însă îi măresc simțitor șansele de a avea o viață mai bună.

Dacă dă ochii peste cap, înseamnă că funcționează

Cercetătorii spun: chiar dacă îți pare că vorbești cu un perete, de fapt, sfaturile tale au efect.

Cât nu ne-am strădui de mult, sfaturile părintești ne influențează deciziile. Altfel spus, dacă fiica-adolescentă, dă ochii peste cap și îți spune: „ Taci din gură, m-am săturat de sfaturile tale” în realitate ea are în vedere: „Îți mulțumesc pentru sfatul util. O să încerc să am un comportament decent.”

Efectul acumulativ

Diverse așteptări mari se completează reciproc și astfel devin mai eficiente. Dacă îi spui fiicei două gânduri dintr-o dată: ea trebuie să meargă la facultate și nu trebuie să rămână însărcinată în adolescență – ea are mai multe șanse de a nu deveni mamă la 20 de ani, decât cea căreia i se va spune un singur gând – că nu trebuie să devină însărcinată până ce nu va fi destul de matură.

Nu știu cum e la voi, dar eu și acum , la 40 de ani, uneori aud în cap vocea mamei sau a bunicii atunci când fac ceva greșit. Bunicul meu nu mai este în viață de 30 de ani, însă atunci când mănânc prea mult dulce îmi amintesc de mormăitul lui.

Sursa

error: Content is protected !!