Cum să afli că e timpul să schimbi ceva și de ce nu trebuie să te temi să lași ceea de ce nu mai ai nevoie

Imaginează-ți: ai obținut tot ce ți-ai dorit, ți-ai atins scopurile pentru care ai muncit. Te uiți prin jur și te întrebi: „Asta e tot? Pentru asta eu am depus atâta efort?”. Este acea senzație de înfrângere de la care ți se taie respirația.

Life coach-ul, Shannon Whaley, a lăsat de foarte multe ori lucrurile începute și se învinovățea pentru asta. Numai peste câțiva ani ea a înțeles că nu făcea totul cum trebuie.

Eu am mers o singură dată la lecțiile de doctorat și am lăsat învățătura, pentru că intuiția îmi spunea că nu e pentru mine. Părinții s-au întristat extrem, întrucât eu trebuia să devin primul doctor în științe din familie.

Am avut o relație de 3 ani cu un bărbat pe care îl iubeam din toată inima, îmi imaginam viitorul cu el: nuntă, copii, casă. Însă el avea o problemă mare cu alcoolul, așa că l-am părăsit cu inima frântă.

Am învățat de stilist la o școală minunată, m-am angajat într-un salon de frumusețe prestigios din Seattle. Însă eram neferictă acolo, așa că am fost concediată cu puțin înainte de a-mi scrie singură cererea de demisie.

În 2011 eram gata să mă mut în San Diego: lucrurile erau împachetate, mobila vândută, noul job mă aștepta. Însă m-am răzgândit în ultimul moment, pur și simplu am simțit că nu e ceea de ce am nevoie.

După ce am trăit 13 ani în Seattle, totuși m-am întors acasă în San Diego, alături de familie, însă vocea interioară iarăși îmi spunea că e o decizie greșită.

Ulterior, foarte neașteptat am primit propunerea de a mă muta pe Insulele Cayman. Rudele s-au întristat, iar eu mă simțeam îngrozită și eliberată în același timp.

Sincer… eu nu o singură dată m-am simțit o ratată. Îmi dădeam seama că sunt judecată pentru deciziile mele și mă învinovățeam pentru asta. Însă doar la vârsta  de 30 de ani mi-am dat seama că, de fapt, nu sunt o ratată, că e total invers, eu sunt o femeie puternică și curajoasă.

Am avut curajul să las ceea de ce nu am avut nevoie. Eu mi-am ascultat vocea interioară. De multe ori am avut nevoie de ani de zile pentru a-mi da seama că ceva nu mai merge.

Însă toate aceste decizii m-au adus acolo unde sunt acum și iese că cunt corecte. Deși s-ar părea că renunțarea la doctorat, părăsirea bărbatului „ideal”, concedierea de la un job prestigios sunt niște eșecuri, de fapt, pentru mine au fost calea spre ceea ce sunt astăzi.

Eu nu mai caut aprobarea celor din jur. Eu sunt o luptătoare. Sunt curajoasă și puternică. Eu fac ceea ce vreau.

Întreabă-te: ce îți aduce mai multă plăcere și folos? Munca, relațiile, prietenia, religia? Care sunt justificările care te împiedică să-ți urmezi visurile?

Așadar, când e timpul să schimbi ceva?

Atunci când în adâncul sufletului înțelegi că drumul pe care mergi nu mai duce spre scopul tău.

Atunci când faci ceea ce nu-ți aduce bucurie. Ba mai mult, nici nu-ți place să te gândești la asta.

Atunci când anxietatea și melancolia îți afectează sănătatea fizică.

Atunci când mereu te plângi de viața ta.

Nu te teme să lași în trecut ceea de ce nu mai ai nevoie. Noul tău „eu” îți va mulțumi pentru asta.

Sursa