Copilul care era considerat prostuț, a împărtășit lumii istoria vieții sale! Acum este psiholog cu studii superioare…

,,Copil de 5 ani. Ore în șir învățăm litera ,,B”, trecem la ,,C”, iar peste jumătate de oră deja a uitat-o pe ,,B”. Așa este el prostuț? Sau trebuie să mergem la doctor?”

Văd asemenea postări pe rețelele de socializare sau aud cu regularitate la terenul de joacă. Și nu mai pot să tac. Nu doar pentru că sunt psiholog pediatru. Și nu pentru că sunt un pedagog cu experiență. Pur și simplu, eu singură sunt acel copil prostuț!

Mă numesc Asya Yavitz, fac un vlog amuzant și sincer cu titlul ,,Viața unei mame rele” și aș vrea să vorbesc din numele acestor copii ,,prostuți”.

La vârsta de 7 ani citeam doar 32 de cuvinte pe minut. La finele clasei a 1-a, mama mea a fost chemată la școală ,,pentru o discuție”. Cu o zi înainte avusem o sesiune de citire între clase și fiecare copil trebuia să aducă cartea preferată și să îi facă ,,publicitate”. O fetiță a adus ,,Micul Prinț”. Eminentul principal a adus, desigur, o carte de Jules Verne. Iar eu am adus o revistă de colorat cu zâne. Nu vă gândiți, era și ceva text în ea! Ceva de genul ,,Aceasta este zâna Flora”. Sau ,,Coloreaz-o pe zâna Fauna și pe zâna Flora. Privește ce rochii frumoase are.” Învățătoarea nu a rămas impresionată.

Mamei i-a fost foarte dificil. A fost nevoită să se despartă de încrederea în capacitățile sale fascinante în maternitate. Păi, ce să faci, când naști mai întâi un copil, care la 8 luni aranjează piesele de șah pe tablă iar la 2 ani știe literele… iar al doilea copil începe să meargă abia la 2 ani, iar la 5 se joacă de-a păpușile cu piesele de șah?

Cu matematica o duceam și mai rău: atunci când eram în clasa a 3-a, tata a încercat să-mi explice că atunci când se transferă dintr-o parte a ecuației în alta, semnul se schimbă. După 3 ore și cornișa a înțeles și a căzut jos, iar eu am rezistat. Creierul meu nu a cedat în fața acestor explicații logice.

Părinții mă duceau pe la psihologi, care îmi arătau fel de fel de cartonașe. Îmi prescriau medicamente, căci eu nu eram pur și simplu prostuță, la 7 ani încă mai și sugeam degetul.

Cu ce scop vă povestesc eu toate aceste lucruri? Acum am două facultăți absolvite cu diplomă de merit – în economie și filologie. În clasa a 3 deja citeam cel mai bine dintre toate clasele paralele. În a 6-a am luat locul 3 la olimpiada la matematică organizată între școlile orașului. Probabil m-au ajutat pastilele, pe care cu regularitatea le aruncam în lada de gunoi.

După incidentul cu revista de colorat, mama a lăsat baltă vizitele la psihologi și m-a obligat toată vacanța de vară să citesc cu voce tare câte o pagină pe zi din cartea ,,Tim Thaler sau Râsul vândut”. După care am prins acest obicei să citesc cu voce tare, și nu m-am mai putut opri, am îndrăgit enorm să citesc cărți.

Iar cu matematica a fost și mai simplu: în clasa a 8-a am fost transferată în cea mai puternică clasă la matematică din școală. Acolo preda un profesor extrem de grozav, care nu doar că explica foarte bine, dar era și o persoană foarte interesantă și versatilă.

Așadar, dacă ești părintele unui copil ,,prostuț”, te rog din toată inima – lasă-l în pace. Oferă-i timp. Mult timp. Află ce îl motivează. Găsește un profesor bun. Nu unul, care îl va slei de puteri, ci unul care îl va face curios și interesat.

Te cred, că ți se epuizează puterile și răbdarea, te cred că la vârsta lui rezolvai cât ai zice ,,pește” astfel de probleme. Dar dacă copilul tău nu le rezolvă, poate, el pur și simplu își pune alte întrebări?