Citește istoria pătrunzătoare despre anularea robiei prostești și născocirea robiei deștepte

– Uitați-vă, a spus faraonul către slujitorii zeilor – în vale, lungi rânduri de sclavi înlănțuiți duc fiecare câte o piatră. Ei sun păziți de numeroși soldați. Cu cât mai mulți sclavi, cu atât mai bine pentru țară – întotdeauna am fost de părerea asta. Dar, cu cât mai mulți sclavi, cu atât mai mult trebuie să ne temem de răscoală. Noi întărim paza. Suntem nevoiți să-i hrănim mai bine, altfel ei nu vor putea lucra fizic. Însă, ei oricum sunt leneși și se gândesc la răscoală…

– Uitați-vă, cât de agale se mișcă, iar leneșii de gardieni nu-i mai alungă cu țeapa, chiar nici pe robii sănătoși și puternici. Însă ei se vor mișca mai repede și nu vor mai avea nevoie de pază, dacă și paznicii vor deveni robi. Iar asta se poate de făcut în felul următor.

Astăzi seara îi vom anunța pe toți porunca faraonului: „Cu răsăritul noii zile, tuturor robilor li se oferă libertate. Pentru fiecare piatră adusă în oraș, omul liber va primi câte o monedă. Monedele primite el le va putea schimba pe mâncare, haine, locuință, palat în oraș sau pe însuși orașul. Din acest moment, sunt oameni liberi.”

… A doua zi dimineața, faraonii și slujitorii zeilor s-au urcat iarăși  pe muntele artificial. Ceea ce au văzut, nu le venea să creadă. Mii de oameni, foști robi ridicau aceleași pietre, întrecându-se. Curgea apa de pe ei, unii chiar ridicau și câte două pietre. Cei care aveau câte o piatră fugeau de ridicau praful. Unii foști gardieni, la fel cărau pietre. Oamenii care se credeau deja liberi făceau tot posibilul pentru a câștiga cât mai multe monede și a-și construi viața fericită mult visată.

Faraonul a petrecut încă vreo două luni în vârful muntelui său artificial și urmărea ce se întâmplă în vale. Iar schimbările erau colosale. Unii robi s-au adunat în grupuri, au construit un fel de roabe și duceau pietre împreună. Faraonul se gândea mulțumit în sinea sa că ei încă multe invenții vor face pentru a duce mai bine pietre, au apărut și servicii noi – oameni care aduc apă și mâncare… În curând își vor alege conducători, judecători. Lasă-i să aleagă ei, doar sunt liberi, deși esența nu s-a schimbat, ei în continuare cară pietre…

Sursa