Cele mai proaste sfaturi ale părinților. Spune-i asta în schimb, și copilul tău va fi mai fericit și va avea succes!

Fiecare părinte își dorește ca copilul său să aibă succes în viață, oferindu-i sfaturi pentru a-și atinge scopurile. Însă deseori, aceste sfaturi ajung a fi contraproductive. Acestea pot duce la un succes de scurtă durată sau înlătura orice dorință a copilului de a se gândi la viitor. Iată câteva dintre cele mai dăunătoare sfaturi pe care să le eviți a le spune copilului tău, și variantele favorabile pe care să le folosești în loc.

1.Ce spunem noi: Concentrează-te asupra viitorului tău. Focusează-te asupra scopului tău.

Ce ar trebui să spunem: Trăiește (sau muncește) acum, în acest moment.

Este foarte dificil să fii mereu concentrat. Atunci când rațiunea încearcă constant să se focuseze asupra viitorului (a lua note bune, a fi admis la studii) este expusă la frică și anxietate imensă. Stresul de lungă durată afectează sănătatea și capacitățile intelectuale, cum ar fi atenția și memoria. Drept consecință, focusarea forțată asupra viitorului poate aduce doar daune capacităților în prezent.

Copiii se simt mai fericiți atunci când sunt lăsați să trăiască momentul, aici și acum. Iar fiind fericiți, ei au rezultate mai bune, gândesc mai creativ și rezolvă problemele mult mai ușor. Studiile confirmă, că fericirea îl face pe om cu 12% mai productiv. Emoțiile pozitive îl fac mai rezistent la stres și îl ajută să învingă dificultățile.

2.Ce spunem noi: Stresul este inevitabil, continuă să te strădui.

Ce ar trebui să spunem: Învață să te relaxezi.

Copiii se simt stresați încă de la vârstă fragedă, făcându-și griji de rezultatele de la școală. Felul în care ne comportăm ca adulți, arată copiilor noștri că stresul este o parte inevitabilă a unei vieți de succes. Trăim într-o stare continuă de epuizare, ducem un mod de viață extenuant, suntem nevoiți să consumăm alcool sau somnifere pentru a ne relaxa. Acesta nu este cel mai bun model de urmat pentru copiii noștri.

Părinții ar trebui să transmită copiilor abilități, care le vor permite să facă față evenimentelor stresante. Putem folosi tehnici de relaxare precum meditația, yoga pentru a schimba modul de viață atât de încărcat.

3.Ce spunem noi: Fii mereu ocupat.

Ce ar trebui să spunem: Distrează-te și bucură-te prin a nu face nimic.

Oamenii din societatea contemporană tind să prețuiască mai mult emoțiile pozitive care excită, aduc adrenalină spre deosebire de cele de intensitate joasă, cum ar fi liniștea și calmul. Asta înseamnă că orarul copiilor noștri este plin de activități extracurriculare pentru a le aduce cât mai multe impresii și a fi mereu ocupați.

Nu este nimic rău în căutarea de experiențe noi sau în distracție. Dar uneori, copiii au nevoie și de un weekend liniștit în familie, pentru a-și aduna noi forțe și resurse pentru săptămâna următoare. Le poți oferi șansa de a alege și activități calme: să citească o carte, să plimbe câinele, sau pur și simplu să steie sub un copac și să privească norii. Acesta le va permite să fie mai creativi și inovativi, dar cel mai important este că vor învăța să se relaxeze.

4.Ce spunem noi: Depune efort maxim pentru a face totul cât se poate de perfect.

Ce ar trebui să spunem: Admite greșeli și învață din ele.

Părinții obișnuiesc să clasifice copiii după puterile lor și activitățile în care ei au rezultate mai bune. De exemplu, ei spun că copilul lor este o ,,persoană matematică”, sau o ,,persoană artistică”. Însă, cercetările efectuate de Carol Dweck de la Universitatea Stanford, arată că acest obicei stabilește unele limite în mintea copiilor noștri și îi face mai puțin dispuși să încerce lucruri noi sau să aibă succese și în alte domenii. Atunci când copilul obține primul loc în atletică, el nu dorește să părăsească zona de confort și să își încerce abilitățile în cercul teatral, de exemplu. El se simte stresat și înfricoșat de eșecurile care îl așteaptă.

Tot ce trebuie să îi explicăm copilului nostru este că cel mai bine învățăm din greșeli, datorită eșecurilor căpătăm experiență. Poate învăța orice dorește și poate avea succese în orice domeniu ales, tot ce trebuie să facă, este să încerce să înfrunte provocarea.

5.Ce spunem noi: Cunoaște-ți slăbiciunile și nu fi prea moale.

Ce ar trebui să spunem: Fii tu însuți și iubește-te așa cum ești.

Părinții tind să creadă că critica este importantă pentru ca copilul să se autoperfecționeze. Însă, nu întotdeauna copilul înțelege ce anume vrea să îi spună părintele prin unele observații. Dacă părintele îi spune să fie mai prietenos și mai sociabil, copilul poate percepe asta ca pe o critică a personalității sale introvertite.

Datorită acestui criticism al părinților, copilul învață să fie autocritic. Începe să se întrebe, ce nu este în regulă cu el, îi scade încrederea în sine. Autocriticismul îl face mai depresiv și îngrijorat atunci când întâlnește o provocare.

În schimb, părinții ar trebui să își încurajeze copiii să se iubească așa cum sunt. Desigur, întotdeauna este loc de mai bine și nu trebuie să încetăm să învățăm lucruri noi și să ne autodezvoltăm. Însă, copilul tău trebuie să știe, că nu este nimic grav că el este mai rușinos decât alții, sau mai puțin sociabil. Pur și simplu personalitatea lui se deosebește de cea a altor copii.

6.Ce spunem noi: Lumea este cruntă, trebuie să fii întotdeauna Numărul Unu.

Ce ar trebui să spunem: Fii compătimitor cu alții.

Cercetările arată, că legăturile noastre sociale sunt cel mai important factor predictiv al sănătății, fericirii și chiar longevității noastre. Este esențial să ai relații bune cu oamenii din jur, aceasta influențează bunăstarea, abilitățile intelectuale, respectiv și succesul în viață.

Dacă dai dovadă de compătimire față de alții și creezi relații de susținere, fără a fi egoist și a te gândi doar la tine, vei avea mai mult succes în viață. Copiii de la natură sunt compătimitori și buni. Psihologul Jean Twenge scrie în cartea sa ,,Generation Me” că este foarte important ca părinții să încurajeze instinctele firești ale copiilor de a avea grijă de alți oameni și de a se pune în situația altora.

Este adevărat că viața e cruntă. Dar, poate ar fi mai puțin cruntă dacă am accentua mai puțin competiția și am acorda mai multă atenție încercărilor de a ne înțelege.

sursa