Ce necesită mai mult curaj: calea spre succes sau viața obișnuită? Acest răspuns te va lipsi de orice motivație

„Schimbă-ți chiar de azi viața!”, „Mergi spre visul tău, nu renunța!”. De peste ocean ni se spune foarte insistent că noi suntem obligați să obținem ceea ce ne dorim, să ne rupem în bucăți pentru a ne atinge scopurile, pentru că în viziunea lor acesta este curajul. Însă nu este chiar așa, nu în asta constă curajul.

Există așa o expresie – greșeala supraviețuitorului. Cel care a obținut succes spune despre modul cum a acționat, despre pașii pe care i-a parcurs și despre cum a trecut peste obstacole. Cei care vor să obțină același succes își fac notițe, repetă și aplică tot ce au auzit, doar că nu obțin. Fiindcă nu este totul atât de simplu.

Trainerii din SUA sunt convinși că orice om poate să depună efort și să obțină ceea ce-și doresc. În mare parte ei au dreptate, dacă e să depui efort, mai devreme sau mai târziu rezultatul va fi obținut. Doar că prețul plătit pentru asta nu se spune niciodată în glas. Întrucât cel care obține succes de obicei este un luptător singuratic, care s-a delimitat de mediul său și merge orb spre visul său.

Să presupunem că un locuitor din satul X, dintr-o țară în curs de dezvoltare sau slab dezvoltată, ar fi putut învăța limba engleză, ar fi câștigat o bursă la o universitate din SUA, ar fi devenit cel mai bun student din grupă, ar fi luat un credit, ar fi inițiat o afacere și ar fi devenit un om de succes. Superb scenariu, nu?

Doar că acel locuitor nu a putut învăța engleza pentru că nu avut de la cine și cu ce, iar o universitate prin preajmă nu era și să plece la fel nu putea pentru că de la 15 ani a fost nevoit să se angajeze ca hamal, fiindcă tatăl l-a lăsat, iar mamei nu-i ajungeau bani pentru întreținere. Iar tatăl l-a lăsat de ce? Pentru a-și realiza marele vis. Și-a lăsat soția singură, părinții bolnavi în grija ei, a luat toții banii din casă și nu a mai trimis niciun ban acasă pentru a deveni undeva departe un om de succes.

Trainerul american ar spune că e bravo, fiindcă a făcut tot posibilul pentru a obține ce vrea.

Doar că tot el a uitat să menționeze, că a-ți schimba viața, înseamnă a uita de unele responsabilități. Să nu vezi că părinții tăi sunt bătrâni și bolnavi și nu pot rămâne singuri în țară. Să lași copilul singur cu mama sa în sărăcie, pentru ca tu să ajungi acolo unde îți dorești, așa cum ai visat.

Unii vor spune: sunt oameni care au reușit. Da, sunt cei aleși. Sunt cei care au avut frați care să rămână să îngrijească de părinți. Sunt cei care au moștenit un apartament în care să trăiască până ce vor prinde rădăcini. Sunt cei care ar avea acolo prieteni ce s-au mutat mai devreme și vor fi gata să-i ajute în orice moment. Sunt cei a căror mamă cunoștea limba engleză și care i-a învățat-o de mici. Sunt oameni care au avut noroc!

Poate ei pur și simplu s-au născut în locul și timpul potrivit, în țara și în familia potrivită?

Iată de ce eu cred că acceptarea responsabilităților și a vieții așa cum este, e cea mai mare manifestare de curaj. Să plătești în mod onest impozitele, datoriile și pensia alimentară. Să ai grijă de cei care au nevoie de tine. Și dacă mai ai puteri, să mergi înainte.

Sursa