Căsătoriți sau nu, trebuie să citiți asta. Povestea de dragoste.

Întorcându-mă acasă, am surprins-o pe soția mea punând masa pentru cină. Am luat-o de mână și i-am spus: am o discuție cu tine. Ea s-a așezat și a început să mănânce. Am văzut durere în ochii ei. Eu nu știam ce să zic, cum să încep. Dar trebuia să îi spun neapărat. “Vreau să divorțăm”, am început eu liniștit. Se pare că pe ea nu au deranjat-o aceste cuvinte, în loc să riposteze m-a întrebat în liniște: de ce? Am evitat întrebarea asta, ceea ce a supărat-o. Inima mea aparținea deja lui Jane. Eu nu îmi mai iubeam soția. Îmi era doar milă de ea. În ziua următoare m-am întors acasă foarte târziu și am găsit-o scriind ceva la masă. Nu am luat cina, pur și simplu m-am culcat, întrucât avusem o zi plină cu de toate alături de Jane.

razvod-696x522

Dimineața ea mi-a înaintat condițiile divorțului. Ea nimic nu vroia de la mine, dar m-a rugat să amân cu o lună despărțirea. M-a rugat ca în această lună să încercăm din toate puterile să trăim o viață normală. A argumentat asta simplu: fiul nostru avea examene peste o săptămână și ea nu vroia să încurce pregătirea lui cu procesul de divorț. Pe mine asta mă aranja. Dar ea a venit cu încă o rugăminte, ea m-a rugat să îmi amintesc de începutul relației noastre conjugale, când eu o duceam în brațe spre cameră, ca în ziua nunții şi ca în multe alte zile.  M-a rugat ca în fiecare zi timp de o lună să o duc din sufragerie spre cameră în brațe. Eu m-am gândit că a înnebunit. Doar ca să fac ultimile zile petrecute împreună mai ok, i-am acceptat strania cerință. Eu nu aveam relații intime cu soția, ceea ce îmi confirma intenția divorțului. De aceea, când am luat-o în brațe în prima zi, mi s-a părut incomodă situaţia. Fiul nostru râdea în hohote: „tata o ține în brațe pe mama“. Cuvintele lui m-au lăsat mască. Din sufragerie spre cameră, mergeam mai mult de 10 metri cu soția în brațe.  Ea a închis ochii și mi-a zis: “nu spune fiului nostru”. Eu mă simțeam incomod. Zilnic fiul intra în camera noastră și spunea: „Tati, e timpul pentru a o duce pe mama în brațe”. Pentru el devenise un moment fundamental al vieții sale.

Am luat-o pe soția mea în brațe și am simțit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorțul. Ea și-a încolăcit fin brațele după gâtul meu, la fel ca în ziua nunții. Am constatat că a pierdut din greutate, am realizat brusc că a fost în depresie…prea multă durere și suferință simțea ea. În ultima zi am luat-o în brațe ca prima dată când am luat-o în casă atunci când ne-am căsătorit… Am vrut să plâng. Fiul a plecat la școală, ar eu tot o mai țineam strâns în brațe. I-am spus că abia acum am observat că am pierdut intimitatea cu ea. Am plecat spre oficiu și fără să încui mașina am urcat în goană scările, de teamă că orice minut în plus m-ar fi putut face să mă răzgândesc. Jane a deschis ușa și i-am zis: „iartă-mă, dar eu nu vreau să divorțez de soția mea’’. S-a uitat la mine și a spus: „Ești nebun?”. I-am răspuns: „Nu…e doar că îmi place soția mea. A fost un moment de plictiseală și rutină în care ne-am depărtat…dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieții. Azi am dus-o în brațe, mi-am dat seama că trebuie să o fac pentru restul vieții mele!”. Mi-a dat o plamă și a trântit ușa plângând. Am coborât și-am plecat. Pe drum spre casă m-am oprit la magazinul cu flori să iau un buchet frumos pentru soția mea. Vânzătoarea m-a întrebat ce să scrie ca mesaj. Eu am zâmbit și i-am zis: „eu te voi purta în braţe în fiecare dimineaţă, până ce moartea ne va despărți”. Am venit degrabă acasă, am urcat scările și am fugit sus în cameră fericit și cu un zâmbet pe buze…dar soția mea….era pe podea jos…moartă.

Soţia mea lupta împotriva cancerului, dar eu eram atât de ocupat cu Jane că nici nu am observat asta. Ea ştia că va muri în curând şi vroia să mă salveze de la reacţia plină de ură a fiului nostru în caz că ne-am fi despărţit. Cel puţin, în ochii fiului eu sunt un tată iubitor.

Mărunţişurile vieţii noastre de cuplu sunt ceea ce cu adevărat contează. Nu casa, mașina sau banii – astea sunt lucruri trecătoare. De aceea găsiţi timp pentru jumătatea voastră şi aveţi grijă unul de celălalt. Să aveţi cu adevărat o familie fericită.