Acest sfat dat de Alexandru Șirvindt te învață să îmbătrânești frumos și fără frică

O poveste emoționantă care te învață să îmbătrânești frumos și fără frică.

La vârsta noastră (de la 75 ani și mai mult), nimic nu poate fi schimbat și nu trebuie să renunțăm la nimic.

Am renunțat la fumat de atâtea ori, dar nu s-a schimbat nimic în viața mea. Acest viciu s-a întors iar și iar. Într-o zi fiul meu mi-a zis: ”Gata, este suficient!”, iar eu îl respect mult și îl ascult.

Mai apoi, fiul meu m-a trimis la consultație la un academician minunat. Știam că nu acceptă vizite, dar pe mine mă cunoaștea de undeva și era gata să îmi vorbească.

Am colectat o serie savuroasă de analize și m-am dus undeva până la capătul străzii Entuziaștilor.

Un conac boieresc, tăcere absolută, niște doamne încântătoare în costume din plastic. O cameră aristocratică, un dulap imens. Pe pereți se aflau scrisori de recunoștință de la Napoleon, de la Petru I…. Și academicianul stă în ochelari din aur.

-Ce vârstă ai? , m-a întrebat.
-Da vor fi patru sute, curând.
-Noi, prin urmare, suntem de aceeași vârstă, sunt mai tânăr decât tine cu un an.

Când mi-a văzut dosarul de analize, el a fluturat mâinile:
– Te rog, numai nu asta. Nu am nevoie de analize.

Mi-a plăcut deja atitudinea lui. Nici nu s-a uitat peste dosar.
– Ce ai? Ce te doare?

– În primul rând, genunchii mă dor dimineața.
– Și pe mine mă dor seara. Altceva?
– Respir mai greu.
– Ei bine, asta este perfect normal.
– Obosesc repede.
– Corect! Și eu la fel. La vârsta noastră, este o normalitate.

Atunci m-am liniștit. De vreme ce un savant în medicină are aceleași simptome precum eu, despre ce pot să mai vorbesc?
Când mi-am luat rămas bun, i-am spus că am renunțat la fumat.
Se uită la mine prin ochelarii de aur:
– Dragul meu, de ce?

La vârsta noastră, nimic nu poate fi schimbat și la nimic nu trebuie să renunți. Noi trăim așa cum este. 

L-am sărutat cu delicatețe și am plecat.
Un geniu! Și dacă totuși îmi analiza dosarul….

Alexandru Șirvindt