AFLĂ rețeta ITALIENILOR de a TRĂI veșnic tineri!

În tinerețe, fraza: „la 40 de ani, viața abia începe“, era percepută cu ironie. Ce fel de viață, dacă e aproape sfârșitul?! Acum, când am peste 50 de ani, aceeaşi frază îmi provoacă din nou zâmbet. Acum știu însă că …

it01

Că viaţa începe atunci când îţi doreşti cu adevărat acest lucru. Şi la 40, şi la 50, şi la 60, şi chiar la 70 de ani cred. Iar experienţa pe care o am îmi permite să afirm asta.

La 45 de ani mi-am schimbat radical viaţa şi am început totul de la zero.

Oricui i se dă o şansă, dar mulţi o ratează. Pentru multă lume pensionarea e un sfârşit de viaţă în care spui: „Bine ai venit, bătrâneţe!” Mai ales în cazul femeilor.

Pentru că în Italia m-a dus soarta îţi voi vorbi despre ceea ce cred italienii despre vârstă.

Ei nu se gândesc la ea. E şi datorită faptului că în Italia oamenii sunt mai longevivi. Ei se pensionează mult mai târziu. De ce să te desparţi de un bun specialist dacă e încă în puteri?! El poate munci cât timp doreşte.

Ei trăiesc aici şi acum.

Merg pe motociclete indiferent de vârstă.

Oamenii trăiesc din plin, fără să se limiteze la ceva. Şi trăiesc pentru a munci şi nu invers.

Un italian nu va munci pentru nimic în lume până târziu sau în zilele de odihnă. El ştie că are propriile interese care sunt prioritare. Pe la ora 19.30 străzile devin pustii. Toată lumea cinează în familie. Şi asta e o tradiţie sfântă.

it02

Doar familia e ceea ce poate fi mai de preţ.

Italienii rămân dezinvolţi şi activi în viaţă. De exemplu, o bunică italiană, care-şi iubeşte nespus de mult nepotul, nu va sta cu el acasă  în locul părinţilor, ci va ieşi cu el în oraş pentru a-i cumpăra dulciuri sau vor merge într-o zonă de agrement. Bunica italiană are planurile sale şi e plină de energie: trebuie să bea o cafea cu prietenele, să facă shoping, să meargă o dată pe săptămână la coafor, etc.

Şi nu trândăveşte cum s-ar părea. În fiecare zi la ora 13.00 bucatele sunt puse pe masă pentru toată familia. Primeşte în fiecare duminică oaspeţi, iar când e sătulă de ei, merge într-un bar să se odihnească. Nu o va privi nimeni cu nedumerire.

Ea îşi cumpără haina fără a da atenţie lungimii rochiei şi nu se gândeşte că odată cu vârsta e mai bine să-ţi ascunzi mâinile sub haină.

Simţul siguranţei e ceea ce-i caracterizează pe italieni. Şi acest lucru e explicabil. În primul rând e vorba de prezenţa bărbaţilor de toate vârstele în jurul femeii. În al doilea rând, toate fetele, inclusiv cele mai urâţele, sunt educate cu dragoste.

În Italia femeile în vârstă nu stau acasă seară de seară fără să iasă undeva. Să danseze, să se distreze… Nu le vine să creadă dacă le spui că în alte părţi femeile sunt inhibate şi refuză să danseze pentru se consideră prea bătrâne pentru asta.

it03

Voi iubi Italia până la sfârşitul vieţii

Pentru că aici am învăţat să dansez vals, tangou şi dansuri latino-americane. Iar aici dansează toţi, indiferent de vârstă. Când venisem prima dată în Italia şi nimerisem într-o mare sală de dans şi am văzut sute de oameni trecuţi de 60 de ani care dansau, parcă m-a străpuns un fulger. M-am întrebat: de ce nu fac şi eu asta?!

Ca să ştii! În Italia „bătrâni” sunt numiţi cei care au mai bine de 80 de ani. Până la această vârstă toţi sunt numiţi „adulţi”.

Aici se consumă produse biologice naturale, lumea face gimnastică, înlocuieşte maşina cu bicicleta şi merge o dată pe an la medic pentru consultări.

Uită de ziua de mâine şi trăieşte-o pe cea de azi! Începe chiar acum!