Această lecție de viață te va face să-i prețuiești mai mult pe cei dragi. Pe mine m-a emoționat până la lacrimi

Mă sună soția și din hohotele ei de plâns am reușit să descifrez doar faptul că a decedat tatăl ei, la numai 53 de ani.

Dar…

Timp de 10 ani de căsătorie eu nu l-am văzut niciodată. Atunci când mi-am cunoscut soția, el deja nu mai locuia cu ei. Nu am simțit necesitatea să aflu de ce. De toate se întâmplă. El n-a fost invitat la nunta noastră. Soția mea a fost condusă la altar de către un bărbat cu care soacră-mea se vedea în week-end. Nu am explicat nimic oaspeților, întrucât e o chestiune de familie.

Fratele soției nu a reușit să vină la nuntă. Era la serviciu și încă locuiește foarte departe. Însă a venit totuși mai târziu, deja la noi acasă. Am băut câte un pic, după care am decis să-i arătăm o secvență video de la nuntă. După vreo 10 secunde de vizionare, el a întrebat: „Cu tata nu comunici?” Soția a zis că nu. La care el a întrebat: „De ce?”, ea a răspuns indiferent: „El nu merită asta…”

În seara aceea cumnatul meu mi-a povestit mai multe despre motivul plecării tatălui lor. Respectiv, am aflat că acesta a avut o idilă cu cineva după 20 de ani de căsnicie, când i s-au cerut explicații el și-a recunoscut vina, a acceptat toate pretențiile care i s-au adresat, și-a făcut valiza și a plecat. Apartamentul l-a lăsat familiei, iar aceștia repede l-au vândut și au cumpărat altul ca nu cumva „trădătorul” să ceară partajarea averii.

El nu și-a văzut nepoții niciodată. Nici pe fotografie. Ei au decis că el nu este demn de asta. Deși el a cerut, măcar o poză cu toți. Soacra a refuzat în ruptul capului. Probabil e de înțeles, dar…

Eu am întrebat-o pe soacră-mea: „Bine, vă înțeleg supărarea, dar ce rău i-a făcut el fiicei sale?” La care ea a zis: „Niciun rău. El o iubea foarte mult. O ținea pe palme. Însă ea a făcut alegerea corectă.” După aceasta am decis să-i adresez aceeași întrebare soției: „ Ce rău ți-a făcut ție tatăl tău?”. Răspunsul a fost: „El a ofensat-o pe mama…”

Iar acum – isterie, lacrimi, nu pot găsi cuvinte pentru consolare. A zis că-s fără inimă, dur, îndărătnic… Cred că am fost educat altfel. Deci atât timp cât a fost în viață era împroșcat cu rahat, iar acum…

El nu a fost sunat măcar o dată pe an, la ziua lui. Deși el aștepta și trăia cu simțul vinovăției. Iar inima nu este de piatră. Acum însă toate cuvintele nu mai au niciun sens. El nu le va auzi niciodată. Iar ei vor trăi cu asta. Eu nu vreau să caut cuvinte de consolare. Poate că e dur. Însă viața este ca un fulg pe sticlă.

O singură respirație fierbinte și gata… Prețuiți-i pe cei dragi, atât cât sunt în viață… A doua șansă nu ve-ți mai avea.

Sursa